Lantul Amintirilor

: Scris de Vasile Bolboja Vasile Bolboja; Categorie: Opinii Opinii; Publicat: 12 Februarie 2010 12 Februarie 2010; Creat: 12 Februarie 2010 12 Februarie 2010; Accesări: 12539 12539

Evaluare utilizator: 4 / 5

Exista tendinta, altminteri normala (mai ales la cei de varsta a treia) de a idiliza/idealiza trecutul lor. Este o tendinta umana, pentru ca a ne privi trecutul in negru inseamna a ne saraci acea parte a vietii pe care am lasat-o in urma. Excelentul documentar despre "Festivalul filmului la sate Glina, Balaceanca, Cernica. 1973" precum si comentariul simpaticului nostru vizitator Gigibadiu, m-au indemnat sa scormonesc amintirile mele despre trecutele distractii ale tinerilor din alte vremuri. Si de la inceput sa fac o precizare: erau mult mai bogate, mai nuantate, mai afective, mai sincere decat cele de azi.

Fiecare sat avea cate un camin cultural. Nu erau cladiri impozante sau noi, dar exista.

Asa cum spunea si Gigibadiu in Tanganu era localizat intr-o fosta carciuma "a lui Stancioi". Era o cladire veche cu o sala in suprafata de circa 50 mp dotat cu un aparat de proiectie destul de vechi. Dar cate filme celebre nu am vizionat pe atunci.

Erau la modia filmele "franco-italiene" cu mari actori Jean Marais, Gerard Philipe, Gerard Baray, Claudia Cardinale, Sofia Loren, Brigitte Bardot, etc.

Si filmele erau celebre: seria cu "Pardaillan", Cocosatul de la Notre-Dame, Ciocciara, Westernuri si, sa nu uitam filmele romanesti din acea vreme care si azi sunt difuzate pe mai toate posturile de TV.

Doamne ce de spectatori, ce inghesuiala a fost in modesta sala la celebrul film indian "O floare si doi gradinari" sau "Lantul amintirilor" sau la filmele cu regele rockului Elvis Priesley !.

LANTUL AMINTIRILOR - subtitrare in romana

Va prezentam mai sus o secventa din filmul Lantul amintirilor si de asemenea o interpretare a aceleiasi melodii de catre celebra romanca Naarghita care sigur va va "transporta" in acele timpuri. (CLICK AICI si pentru un site dedicat Naarghita), unde puteti afla toate detaliile despre ea, pentru ca suntem siguri ca sunt multi care o iubesc pe aceasta artista deosebita si care a facut furori in toata lumea cu muzica ei).

Proiectiile erau in zilele de marti, joi, sambata si duminica. La intrare era un adapost al vechii carciumi unde ne adunam inainte si dupa vizionarea filmului, unde se legau prietenii, se produceau despartiri, se reinnodau vechi sentimente.

Fiecare cauta sa fie in grupul, in apropierea fetei sau baiatului cu care se dorea o prietenie. In unele perioade in acea sala se organizau baluri (sambata intre orele 22 - 3 dimineata) si duminica "Dansuri" intre orele 16-19 urmate seara de film. Muzica era asigurata de un magnetofon cuplat la aparatul de proiectie.

Era vremea marilor formatii, Beatles in special, Rolling Stones, a cantautorilor italieni (A.Celentano, etc) si multe altele. Copiii care inca nu erau "apti de dans.." se ingramadeau la intrare si savurau muzica si prin usa deschisa spectacolul din interior unde dansatori binecunoscuti pe atunci ii delectau cu twist, shake, tango si altele.

Sunt si acum oameni maturi care isi amintesc de farmecul acela degajat din mirabila sala, ei neavind access decat la intrare...Noi, tanganenii aveam "Corso" al nostru. Adica o portiune de sosea dintre fostul bufet si biserica pe care grupuri de fete si baieti se plimbau in dupa amiezile de duminca, in special, dar si in serile cand erau programate filme.

Nu era circulatia auto de acum. In acele plimbari se legau sau se dezlegau prietenii, se apela la intermediari pentru a mijloci o prietenie intre o fata si un baiat. Existau sentimente, amagiri si dezamagiri. Seara se incheia cu o traditionala, impamantenita plimbare "in doi" cand baiatul conducea fata pe ulite laturalnice si, de preferinta intunecoase, spre casa ei. Ce se petrecea in acele momente de "singuratate in doi" nu putem sti... Tin de intimitatea celor de atunci. A fost viata lor.

Cu siguranta pot spune ca din acele intalniri s-au format familii care au resiztat si rezista si azi... In orice caz, ca sa glumim putin, nu pot spune ca George Toparceanu in celebra sa poezie "Viata la tara"-->"Am vazut aici intr-o noapte/ niste fapte/ care m-au scandalizat". Satul Fundeni-Frunzanesti avea un camin nou, spatios asezat accesibil aproape de Gara CFR. Acolo in fiecare sambata se organizau baluri cu orchestre "adevarate" dotate cu chitare si tobe, moda impusa de The Beatles.

Acolo se aduna toata floarea ce vestita a tinerilor din satele dimprejur. Si mai ales dansatorii... de elita. Era un camin cultural satesc in toata puterea cuvantului care organiza de toate: vizionari dimineata pentru copii la televizor si tot felul de concursuri locale in cadrul intrecerilor scolare, ale caminelor culturale si mai tarziu "Cantarea Romaniei". Si bineinteles celebrele (locale...) baluri.

Acele baluri aveau un farmec cu totul deosebit, creau niste emotii pe care noi cei de atunci nu le-am mai trait niciodata... Si ne indoim ca tinerii de azi cufundati in calculatoare si, mai trist prin puzderia de buticuri au aceasta sansa... Am prezentat doar cateva dintre distractiile si emotiile de altadata. Sa nu uitam intrecerile sportive (si nu numai de fotbal), spectacole organizate pe "maidanul" din centrul satului, de revelioanele in grupuri mari, de duminicile petrecute la lacul si ulterior strandul Cernica, de jocuri de tot felul: "Popicul", "Gioale (arsice)", Sah, Table, "Tarbacul" (in lunea dupa Lasatul Secului) ca sa nu mai spunem de sarbatorile religioase: Craciunul, Pastele, amintita Lasatul Secului (cu "Dihornita" denumita si urlarie, uralie, olelie in functie de sat sau zona), colindele, plugusorul, care aveau alte sensuri decat cele de azi. Si credeti-ma nu am insirat decat o parte dintre ele....Dar m-am lasat prins de amintiri si poate obosesc pe aceia care se apleaca on-line asupra modestelor mele insemnari. Asa ca ma opresc urmand sa mai revin, daca este cazul, si altadata cu amintiri despre trecutele vremuri...

: Scris de Lilian Iordache Lilian Iordache; Categorie: Istorie Locala Istorie Locala; Publicat: 14 Decembrie 2009 14 Decembrie 2009; Accesări: 15102 15102

Va mai aduceti aminte de Nea Mircea sau de Pașca Corneliu din Cernica ? Sau de Petrache Nicolae din Balaceanca? Sau de Valentin Dițcu din Glina? Dar de Festivalul Filmului la Sate ? Daca doriti sa (re)vedeti cateva imagini din Glina, Balaceanca si Cernica din anul 1973, si sa va aduceti aminte de fostele "camine si evenimente culturale", atunci urmariti filmuletul de mai jos, realizat de Televiziunea Romana in cadrul emisiunii "Invitatul nostru" pe vremea cand pana si vizionarea filmelor era facuta la norma. Filmul ne-a fost pus la dispozitie, ca de obicei, prin bunavointa D-lui Ciotoran Nicolae din Balaceanca, caruia ii aducem multumirile noastre. Eu mi-aduc aminte cu drag de Nea Mircea din Cernica, care prin anii '70-'80 ne aducea lumea cinematografiei (in special indiene) in caminele culturale si salile de sport ale comunei noastre. Claie peste gramada, copii si adulti deopotriva, in fum de tigara si coji de seminte, priveam fascinati la umbrele miscatoare de pe panza speciala pentru proiectare. Era una din foarte putinele activitati "culturale" la care de-abia asteptam sa participam si care ne facea viata de la tara mai putin monotona. Cine nu-si aduce aminte de "Lantul amintirilor", "Prietenii mei elefantii", sau "Pentru un pumn de ceapa" (Cipolla Colt) ? De ce nu mai putem viziona

un film in caminele culturale ? Sau unde sunt discotecile de altadata ? Motivele sunt evidente si le stim cu totii. Unele sunt obiective si tin de evolutia tehnologiei si care a patruns rapid si in satele noastre. Altele tin de lipsa de organizare si de initiativa (cel putin in cazul discotecilor) si de asemenea de imposibilitatea asigurarii desfasurarii in deplina siguranta a "dansurilor" mai mult sau mai putin populare. De alte activitati culturale, nu e cazul (inca) sa discutam. Ne multumim cu serbarile si festivitatile (si acestea din ce in ce mai rare) de la scolile generale si gradinitele din comuna.

Imagini din Cernica incepand cu minutul 3:57 (imagini din zona de langa dispensar Cernica, intersectia principala: fostul camin cultural, dupa aceea bar / bodegă, actualmente macelarie si soseaua principala Cernica).