Amintiri tanganene. Ana Martac.1965.

: Scris de Vasile Bolboja Vasile Bolboja; Categorie: Istorie Locala Istorie Locala; Creat: 02 Decembrie 2021 02 Decembrie 2021; Accesări: 2262 2262

Liceele serale din acele timpuri - anii 1965-1975 le urmau și muncitorii de pe platforma "23 August". În anul 1965, pe atunci lucrător la Mașini-Unelte, am participat la concursul de admitere, care, trebuie precizat !, era propriu fiecărui liceu... și nu exista nici un rabat de la lipsa de valoare... Așadar în vara acelui am participat la concursul de promovare la liceul 23 August (din str, Pescărușului.), devenit ulterior Liceul numărul 38...

Am avut onoarea să ies primul dintre cei 500 candidați.

Clasa mea era mixtă, 65% băieți, 35% fete. Evident că unele și unii dintre cursanți erau (și) căsătoriti,,,

A fost o clasă pe care după un start ezitant am dominat-o terminând cu cea mai mare medie pe liceul seral,,, Evident cu fotografia de rigoare la panoul existent, pe atunci, în orice instituție școlară... Ba chiar o fetiță de "la zi', care, evident, urmărea panoul de onoare cu fotografiile noastre, frumoasă, gingașă, exuberantă (noi îi spuneam "căprioara") aflată în drumurile noastre spre cursurile serale, ne urmărea....după gardul locuinței sale... Îi plăcea de colegul meu ... Agache Constantin... Asta e..!

În clasă eram o vedetă. La lecțiile de istorie, în pauză, le povesteam lecția (profesor era severul Aurel Roman, fost profesor universitar... retrogradat... din cauza vederilor diferite față de politica acelor timpuri) dar și la geografie sau (mai ales) română... Simpatia pentru mine era la cote înalte.

Pe una dintre colege o chema Martac Ana.. Era o fată - "de mijloc" din toate puctele de vedere - minionă, cu o tentă spre blondă, bărbie pronunțată, delicată. sensibilă...Provenea dintr-o familie modestă de lângă București, care ca și noi, își cauta drumul în viață în marele oraș...

Mă simpatiza cu mult, mult bun simț, fără să sară peste cal...

Prietenia noastră a fost pur platonică, colegială... chiar discretă...

Eu a trebuit să plec în armată si era imperios necesar să nu plec "cu remorcă"... Adică cu o prietenie stabilă, bine fundamentată sentimental...

Amintiri duioase...

Am făcut liceul în două schimburi, Atunci când eram schimbul 2 ne duceam sâmbăta, (seraliștii nu aveau ore în acea zi) pentru destindere, împreună cu colegi sau, mai ales, consăteni la unul dintre celebrele cinematografe de pe - 6 Martie...
I-am povestit Anei despre o asemnea escapadă cinematografică...

Niciodată nu am uitat replica ei.... De ce nu am invitat-o și pe ea....

CE, VASEA! ÎȚI ERA RUȘINE CU MINE?

Nu, dar exitările tinereții mele dublate de timiditatea mea de atunci... Intre clasa a XI-a și a XII-a am întrerupt liceul pentru a satisface serviciu militar. M-am întors după doi ani derutat, modest îmbrăcat, făceam eforturi pentru a mă reîncadra în viața..."de dinainte...". Adică - din civilie... M-am întilnit cu Ani la stația Republica. Mi-a repetat, obsedant că,...
Vasea, tu esti băiat deștept și ajungi departe..!

Eu nu eram convins, nu aveam liceul terminat, nu mă decisesem ce voi urma.... Dar credința în mine a acelei fete simple, ANA, (care nici măcar nu a fost iubita mea) m-a ambiționat, mi-a dat un impuls care a fost ca un "fir roșu" pentru viața ulterioară...... A plecat în fugă, pe lângă Masini Unelte - unde locuia,... O aștepta un copil... Era mămică...
Se căsătorise cu un anume Teodorescu...

După vreo trei ani m-am întâlnit, întâmplător, în tramvai, cu Ana... Era îmbracată cu un pulover alb care o prindea foarte bine. Arăta ca o femeie
deosebită, împlinită. Chiar mi-am pierdut cumpătul dacă acea femeie era... Ana... colega mea din trecute timpuri...
Am comentat, apoi, cu prietenul nostru comun, Marian Cristache , foști colegi de clasă la liceul seral, (eru ambii angajați la Mașini-Unelte) despre această întâlnire.. Cristel a spus niște vorbe deosebite...