Scoala veche din Manolache nr. 38 - Cl. I-IV si amintiri colaterale. Monografia Comunei Catelu 1967.

: Scris de Lilian Iordache Lilian Iordache; Categorie: Istorie Locala Istorie Locala; Creat: 22 Ianuarie 2023 22 Ianuarie 2023; Accesări: 2650 2650

Invatatoare Stefania Ionescu cu clasa. Scoala Generala nr 38 - Manolache. Anii 70-80.

Actualizare 06-mai-2023:

Vă prezentăm noi imagini (28-apr-2025) cu ceea ce a fost odată - Școala Generală Nr. 38, clasele I-IV și unde, în perioada 1968-1975 a fost învățătoare Stefania Ionescu, căldărăreancă din satul Căldăraru - Cernica, din neamul lui Marin Iordache al lui Florea zis Moceacă. Detalii despre istoria acestei școli, inclusiv fotografii vechi cu clase de elevi și o monografie din februarie 1967, a comunei Cațelu (din care făcea parte și satul Manolache), le puteți revedea mai jos. In ultimii doi ani aceasta scoala a fost complet demolata.

Actualizare 26-feb-2023:

Vă prezentăm noi imagini cu școala din Manolache, cu învațătoarea Stefania Ionescu și elevii săi, inclusiv o lista cu numele unora dintre aceștia, din anii 1968 - 1975. De asemenea prin amabilitatea D-nei Ionescu, am putut afla mai multe detalii cu privire la invatatorii care au activat la această școală și anume:

-Înainte de 1940 - o învățătoare din Basarabia (rusoaică)

-În 1940- soții Tănase Doina și Mihai

- Invatator Gavrilan cu soția și fiul Cornel

-între anii 196* - 1968- Marinescu Paul

-Între anii 1968-1976 - Ștefania Ionescu

-După 1976 - Ghețu Elena urmată de Moraru Irina (până la desființare)

În perioada cât a activat învațătoarea Ștefania Ionescu, școala a fost zugravită pe exterior și interior, a fost vopsit acoperișul, a fost făcut gardul din semifabricate (și care poate fi vazut in pozele de mai jos, a fost adus alt mobilier de la o școală din București și au fost aduse îmbunătățirii în ceea ce privește pauza, ordinea și curațenia școlii și a incintei.

În această școală se învăța cu o singura învățătoare, simultan cu 4 clase și cu un numar redus de elevi (20-23).

Tot prin amabilitatea D-nei Ionescu ne face placere sa va prezentam (in premieră) o monografie a comunei Catelu din februarie 1967, comună diin care faceau parte satele Catelu, Bobesti, Șerbănica, Glina si Manolache, monografie în care, printre altele, în limbajul caracteristic al acelor ani, sunt prezentate cateva repere isorice ale acestor sate si de asemenea sunt scoase in evidenta realizarile inceputului de eră al puterii populare si socialismului și impactul acestuia asupra vieții locuiorilor acestor sate.

Din aceasta monografie aflam ca in Legea de improprietarire din anul 1861 se mentioneaza numele unor mosieri cum ar fi: Macri,, Gherman, baroneasa Ruckmann, Balaceanu, etc. si de asemenea ca incercarile de reforma din 1864 si cele de improprietarire din 1921 intreprinse de regimurile burgjezo-mosieresti, sub presiunea maselor, in mod practic nu au adus imbunatatiri in viata taranilor muncitori.

Articol initial 22-ian-2023:

Va prezentam cateva imagini foto - video dn data de 22-ian-2023, cu vechea Scoala Generala nr. 38, clasele I-IV. Pentru o perioada lunga de timp, din septembrie 1968 pana in 1976, in acesta scoala a activat si a locuit invatatoarea Stefania Ionescu, originara din satul Caldararu, Cernica, din neamul lui Marin al lui Moceaca.

Cu "tanti Fana" (asa cum ii spuneam noi), au invatat multe generatii de elevi din acest sat.

Am aflat ca, aceasta scoala a fost construita inainte de 1940. Stim acest lucru, prin invatatorii care au predat si locuit la aceasta scoala inaintea invatatoarei Stefania Ionescu si anume familia de invatatori Mihai si Doina Tanase. Acestia i-au spus "urmasei" lor, faptul ca, la cutremurul din 1940, scoala a suferit avarii importante.

In 1970-1972 Stefania Ionescu a facut recensamantul satului Manolache, acesta fiind compus in acel an, din 104 familii.

Cand eram copil, bastinas fiind din satul Caldararu, acum aproximativ 50 de ani, vizitam cu mama aceasta scoala, cu diverse ocazii, si de fiecare data ma pierdeam in imensa sa (asa o vedeam cu ochii de copil) livada de pomi fructiferi, din care nu ma mai saturam sa degust cu pofta.

Dupa cum se poate vedea, scoala este acum nefunctionala (ca si cea din Caldararu) si intr-o stare de degradare avansata. Gardul pe care il vedeti in imagini a fost construit de Stefania Ionescu in 1970. In curand, sper sa va pot prezenta mai multe detalii privind istoria acestei scoli. Invitam pe cei care detin fotografii vechi sau detalii relevante despre aceasta scoala sa ne contacteze.

Cu ocazia aceasta am putut sa vad ca majoritatea caselor din Manolache sunt case noi, cele batranesti disparand in majoritatea lor fiind inlocuite cu vile si case moderne.

De asemenea, am vazut ca vechiul turn de apa si magazinul satesc din centru de unde luam berea dupa care ma trimitea tata, au disparut de asemenea.

Am putut revedea de asemena vechea intrare din satul Manolache (blocata acum), pe vechiul drum care lega acest sat cu satul Caldararu (pe locatia acestui drum se regasea si cimitirul vechi al satului Caldararu) si unde acum se afla autostrada A2 si noul nod rutier, care va uni aceasta autostrada cu noul inel de centura: autostrada A0.

Pe acest drum de aproximativ 1.5 km, se perindau, pe jos sau cu caruta, locuitorii celor doua sate care isi vizitau reciproc, rudele aflate in Manolache, Caldararu sau chiar din Glina. Pentru noi copii, obligatorie era o oprire la nucii aflati pe acest drum fie pentru pauza la umbra fie pentru ai "bate" putin pentru nucile lor.

La periferia acestui sat, se afla si o ferma agricola si care gestiona imensa lunca (intre Manolache si satele Caldararu, Balaceanca si Cernica). Aceasta lunca, acum pe cale de disparitie datorita noilor infrastructuri rutiere sau logistice), era una dintre cele mai fertile zone agricole datorita cernoziom-ului bogat si umezelii specifice (fiind asezata sub nivelul lacului Cernica).

Canale de irigatii (cine nu-si aminteste de faimosul digulet / sifon ?! de la Caldararu, in care ne scaldam si din care prindeam pestii cu mana - biban, rosioara, balos, regina noptii etc.) si alte santuri (de unde prindeam țipari denumiți și vârlari) legau lacul Cernica, de aceasta lunca, unde se cresteau o multitudine de tipuri de culturi de cereale (porumb) sau legume: rosii, ardei, gogosar, etc si din care se aprovizionau oficial sau mai putin oficial, toate satele si de asemenea pietele agricole ale Bucurestilor.

Multi dintre locuitorii acestor sate lucrau zilieri la aceasta ferma. Se platea foarte bine (parca 50 sau 80 lei vechi pe zi) si chiar noi tinerii, munceam de multe ori zile intregi pe aceasta lunca, fie la cules, fie la sapat, fie ajutam la operarea sistemului de irigatii compus dintr-o moto-pompa si mai multe tevi de aluminiu (acum disparute).

De multe ori, elevii din scolile din satele comunei Cernica si Manolache erau scosi pe aceasta lunca in cadrul activitatilor de "practica" ale scolilor respective. Isi mai aduce aminte cineva de celebra caleasca / sareta si de D-na Inginer?!...(si care avea o problema la un picior, din aceasta cauza, schiopatand)...