Anul 1940, un an tragic, cand Romania pierdea in urma ultimaturilor din 26 si 27 iunie, Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutului Hertei, o suprafață de 50.762 km2 cu aproximativ 4 milioane de locuitori, majoritatea etnici români. Din acest an, incarcat de evenimente atat nationale cat si internationale, dateaza jurnalul pe care vi-l prezentam astazi, prin amabilitatea consateanului nostru din Tanganu, Dl. Stere Cristea, octogenar, pasionat de asemenea de istoria locurilor natale din Tanganu, si pus la dispozitie acestuia de catre Dl. Popescu Constantin (Nea Costica), locuitor din Tnganu, stranepotul primului invatator din Tanganu Paraschiv Popescu.

Jurnalul a fost tinut pe parcursul anului 1940, de catre Marioara Popescu, fiica preotului bisericii din Tanganu, Popescu Gr. Ioan originar din Vărăști-Giurgiu (se pare ca si preotul Gh. Badie din Cernica este originar tot din Vărăști) si nepoată a primului invatator din Tanganu. In acest jurnal se marchează sintetic si cu precizie principalele evenimente din acel an, atat de zbuciumat.

Din notarile acestui jurnal, se poate observa impactul emotional si cum erau vazute de catre aceasta simplă persoană, aceste evenimente care se suprapuneau activitatilor vietii de zi cu zi in Tanganu. Astfel veti rememora cateva date istorice cum ar fi: declaratia de razboi a Italiei catre anglo-francezi, evenimente si activitati ale legionarilor, data ocuparii Parisului de catre germani, ora si data intrunirii Consiliului de Coroana la Palatul Regal din Bucuresti etc. etc.

Marioara Popescu a trait aproximativ 25-28 de ani, a fost necasatorita, a fost educata la pension si era cunoscuta ca o tanara isteata si frumoasa si din pacate murind de tanara din cauza unei boli la plamani. Ea era suplinitoarea tatalui ei la scoala, a Preotului Popescu, acesta fiind si invatator la scoala din Tanganu dupa 1914 alaturi de cumnatul sau, invatator Stefan Popescu (fiul invatatorului Paraschiv Popescu).

Preotul Popescu Gr. Ioan (activitate parohiala din 1914 pana in 1953) era ginerele primului invatator important din Tanganu, Popescu Paraschiv si care  a predat elevilor din acest sat pana in anul 1914 si murind in anul 1933. Invatatorul Paraschiv  la randul lui era urmasul unuia dintre primii preoti ai bisericii din Tanganu, si anume preotul Nicoara.

Marioara a mai avut patru frati si o soră: Nicolae Popescu - profesor la o scoala profesioanla din Bucuresti, Gheorghe Popescu -  medic chirurg militar in Constanta, Tudor Popescu - ofiter in armata romana, Victor Popescu medic chirurg civil in Zimnicea si Slanic Prahova. Sora sa, Popescu Elena (Lica) a fost de asemenea invatatoare la Scoala mica din Tanganu, multi dintre consateniii satului Tanganu invatand cu aceasta doamna.

In fotografia de mai sus facuta in fata Bisericii din Tanganu in anii 1914-1918 sunt urmatoarele persoane (de la dreapta la stanga):

-MOISE Iacob, dascal la biserica satului, recunoscut a fi el, de catre nepoata sa, Vasile Maria (Maria lui Marin Pavel), care, aratandu-i fotografia a exclamat fara dubii....asta e Bâtu...ca numai el umbla asa cu flaneaua desfacuta pe burta...;

-Preot POPESCU GR. Ioan preotul paroh al bisericii satului Tanganu;

-Un superior al preotului Popescu;

-Moise IORDACHE, fiul lui Iacob Moise devenit si el dascal al bisericii, ulterior;

-Persoana necunoscuta, probabil insotitorul superiorului preotului Popescu.

Jurnal personal Marioara Popescu nepoata primului invatator din Tanganu si fiica preotului Popescu Gr. Ioan. 1940

Notificare comentarii

Pentru un dialog civilizat, articolele si comentariile care contin expresii vulgare, injurii catre alti utilizatori sau incita la violenta, ura, sunt defaimatoare, ofensatoare, promoveaza produse sau servicii, sau nu au legatura cu subiectul comentat, vor fi sterse. Responsabilitatea pentru articole si comentarii revine autorului acestora.

Vox Cernica TV