- Scris de Administrator Administrator
- Categorie: Stiri recente Stiri recente
- Publicat: 02 Iunie 2023 02 Iunie 2023
- Creat: 02 Iunie 2023 02 Iunie 2023
- Accesări: 1849 1849
Evaluare utilizator: 5 / 5
Ieri, cu ocazia Zilei Copilului, am vizitat fostul strand Cernica de pe malul lacului Cernica, vis-a-vis de Manastirea Cernica si Padurea Caldararu. Dupa o plimbare prin mica padure care a mai ramas in zona, acum aflata in proprietate privata si amenajata celor care doresc un picnic, am decis ca e cazul sa-mi reamintesc de gustul faimosilor mici mancati la acest strand.
Pentru cei care nu stiau fostul complexul turistic de la Cernica era special amenajat ca loc de agrement pentru recreerea maselor, cu ştrand cu o capacitate de cateva mii de locuri, bazin de înot, plajă cu nisip, plajă cu zonă verde, bărci pentru plimbări, restaurante, locuri de parcare etc., la care se adauga pădurea naturală de stejar, toate alcătuind o ministaţiune deosebit de apreciată de către turiştii din trecut.
Pe acest strand existau tonete care puneau la dispoziţia populaţiei saltele pneumatice, aparate de radio cu tranzistori, jocuri de remi. şah. rachete de tenis, precum ei echipament pentru înotul subacvatic.
Din pacate "La Porumbita" si "La Ciuperca", fostele restaurante din zona care ofereau acesti mici, nu s-a putut manca, primul restaurant fiind in renovare, iar cel de-al doilea operand doar ca restaurant pentru evenimente.
De fapt aproape toate restaurantele construite pe fosta plaja a strandului (cel mai probabil concesionata in regim privat) si aparute ca "ciupercile dupa ploaie" dupa 1989 nu mai ofera servicii decat in cadrul organizarii si gazduirii unor evenimente (nunti, botezuri, petreceri, etc.), cei care doresc sa manance in timpul sau la sfarsitul saptamanii pe malul lacului avand de fapt, foarte putine optiuni la dispozitie cu exceptia organizarii propriului picnic in mica padure, de cele mai multe ori, supraaglomerata.
Astazi va povestim despre experienta degustarii a doi mici si a doua beri la unul din restaurantele din acest fost strand si caruia nu dorim sa-i facem reclama pozitiva sau negativa. De aceea nu o sa dam alte detalii cu exceptia celor de pe nota de plata, pe care v-o prezentam si Dvs.
Locatia: superba, pe un ponton al lacului inspre capatul fostei plaje.
Curatenie: Foarte buna. Aglomeratie: fiind o zi de sarbatoare, majoritatea locurilor erau ocupate.
Calitatea serviciilor chelnerilor: Destul de plictisiti si obositi, parand foarte demotivati, probabil si din cauza drumurilor lungi (aprox 60m tur-retur) pe care trebuiau sa le faca de la ponton la bucatarie pentru fiecare comanda de la clienti. Pentru comanda a doi mici, doua beri, o portie de cartofi prajiti si un mujdei am asteptat 45 de minute. Ah, chelnerul uitase sa aduca si chifla comandata si am mai asteptat zece minute. Dupa prima bere, ca sa vina si a doua, inca zece minute. Dupa care nici un chelner in jurul mesei de aproximativ 30 de minute. Pentru nota inca 15 minute. Noroc ca nu ma grabeam, din contra.
Calitatea meniului: in aparenta meniul arată destul de diversificat. Acum de referim doar la mici, care au fost foarte buni, nimic de reprosat. Totusi dupa atata timp de asteptare, cartofii puteau fi calzi. Berea la drought: bunicica. Nu am incercat si altceva din meniu, fiindu-mi pofta doar de mici si de bere.
Preturi: va las pe Dvs sa apreciati. Un mic de 80g - 9 lei. O ciorba de burta in jur de 30 de lei, felul doi intre 45-120 lei, desert (ex. papanasi sau cheese cake, intre 35-60 lei).
Bineînțeles, preturile sunt net de bacsis si binenteles ca, de jena, am lasat si bacsis (fara sa mi se spuna ca ar trebui sa incercuiesc ceva pe nota de plata).
Concluzie: zona fostului strand Cernica, acum detinuta privat, in baza concesiunilor pe termen lung, nu mai este destinata recreeri si distractiei marii mase a populatiei asa cum a fost gandit initial strandul Cernica. Aceasta zona a devenit una exclusivista, unde, cu exceptia zonei de picnic, doar cei cu foarte multi bani se mai pot relaxa si se pot bucura de frumusetea peisajului, a lacului si privelistea dinspre padurea si Manastirea Cernica.
Despre acest strand si ce a insemnat acesta pentru populatia Bucurestiului si imprejurimi s-a tot povestit in acest portal. Pentru cei care doresc mai multe detalii pot revedea articolele de mai jos.
Popasuri in imprejurimile Bucurestilor
- Scris de Vasile Bolboja Vasile Bolboja
- Categorie: Istorie Locala Istorie Locala
- Publicat: 27 Decembrie 2021 27 Decembrie 2021
- Creat: 27 Decembrie 2021 27 Decembrie 2021
- Accesări: 2135 2135
In februarie 1970 am fost liberat de la armată... unde am petrecut 1 ani și 4 luni din viață... Am găsit o lume schimbată profund... inclusiv lumea în care m-am născut...Apăruse un ștrand Cernica dotat cu cele necesare acelor timpuri.
Dar acest complex estival s-a construit pe structura deja existentului restaurant ("LA CIUPERCĂ"). Acesta era construit în stil rustic, adaptat celui local și avea un impresionant acoperiș cu tradiționala trestie ... local/(căldărăneană !!) ... avea de jur împrejur și separeuri pe același principiu de respectare a tradițiilor locale..
La intrarea înspre restaurant exista o mini-terasă cu nume ... gingaș.. PORUMBIȚA .. Acolo exista un grătar, băuturi și răcoritoare.. Printre copacii din imediata apropiere exista un camping cu câteva zeci de mioritice căsuțe unde se putea petrece în liniște momente de destindere complexe...
Ba, într-o perioadă a existat și un pavilion circular din scânduri unde se vindea bere.. Care consumată pe mesele și iarba din apropiere ne părea nouă, acum peste ani, că era deosebit de gustoasă.... Acum !!
Pe structura deja existentului restaurant (despre care am mai povestit) s-a născut un ștrand modern (pentru acele timpuri) cu toate cele necesare...
3 mini-terenuri de fotbal, unul de volei/tenis cu piciorul, altul de baschet... Plus un mini-bazin rezervat copiilor... un mic debarcader de închiriat bărci pentru o plimbare, pe lac înspre Mănăstirea Cernica și istorica -miniona- pădure Căldăraru. Ștrandul avea în dotare, vestiare lungi și încăpătoare, un centru de închiriere pentru cele trebuicioase în asemenea escapade duminicale, un mic punct medical de ajutor în situații de urgență. Plaja era ... căt cuprinde... adică începea din est cu iarbă, continua cu plaja de nisip (și prin fața - deja ! vechiului restaurant) continuată de o "zonă verde unde noi jucam -fete și băieți - volei (hmm! nu "de plajă"). In partea finală a ștrandului, spre vest, printre rarii copaci... se încingeau miuțe... mixte...
Evident că totul era asortat cu bere și răcoritoare...distribuite pe tot lungul plajei.. Noi, consuman pe tot timpul escapadei noastre duminicale circa 5 beri (costul unei beri = 4 lei) ... Unul dintre hâtrii acelor timpuri, Sandu Constantinescu (Pripigică), după o partidă de volei ... pe iarbă ... și o cursă de înot pe lac, a decretat că noi nu consumasem decât 4 beri și avem în plan ...5.. și spunea cu umor : "rămâne omu... cu berea nevândută"... și ne-am conformat..
Terasa "La Porumbita" (23-mai-1993):
(Imaginile prezentate mai jos fac parte dintr-o videoteca personala si sunt filmate de catre administratorul portalului Vox Cernica in 1993, pe terasa "La Porumbita" din cadrul fostului strand Cernica, cu o camera video Panasonic, proaspat adusa (la acele momente) din SUA. Alte imagini din 1993 cu privire la lacul si manastirea Cernica vor fi disponibile in curand.)
Ștrandul Cernica a devenit ( pe atunci...) unul dintre cele mai cunoscute locuri de destindere din jurul Bucureștilor..
Așadar vara anului 1971... Eram angajat, ca strungar, la Postăvăria Română.. Intre timp am reușit să absolv examenul de admitere la ASE -cursuri serale- încă din sesiunea de vară...
Deci o vară relaxantă..
Pe plaja de la Cernica, surpriză, am întâlnit-o pe Nela... Era o fată care lucra la Postăvăria Română venită împreună cu gazda sa, tot salariată la PR... dar un amănunt: gazda sa - era divorțtă... Nela era atunci (este și acum !) o fată/femeie frumoasă cu ochi albaștri care m-au fascinat... Era o încântare, o mândrie să mă plimb cu ea, să o prezint prietenilor mei, să mă vadă ai noștri localnici/cernicași însoțit de o fată așa de frumoasă cu care venisem pe plaja de la ștrandul Cernica...
Dar surpriză, surpriză...
... Eram împreună cu prietenii mei deosebiți amintitul consătean Sandu Pripigică și regretatul meu prieten Marian Cristache (Cristel) coleg de școală profesională, de muncă -la FMUAB-, de liceu seral, de bancă liceală, etc., despre care am mai scris în amintirile mele, etc.... Acesta avea un umor pe care nu l-am mai întâlnit în meteorica mea viață... A făcut prezentările.... : prietena mea, Mioara, prietena prietenei mele, Angela și această pătură roz-bonbon...!!
Venise cu intenția de a-i prezenta Angelei (era dactilografă) " un băiat serios"... Adică eu... Nu știa că eu găsisem pe plaja de la Cernica -recte Postăvăria Romăna - o frumoasă blondă... Și Angela era o fată, spre blondă, frumoasă, inteligentă... Dar mie, niciodată, în trecătoarea mea viață, nu mi-au plăcut trădările... Nici cele meteoric-sentimentale...
Un singur episod din acele timpuri...
Exista un traseu de transport, special, de legătură dintre cartierul bucureștean Pantelimon și ștrandul Cernica. Galanton de Tânganu mi-am condus frumoasa mea colegă în drumul spre București... Eram împreună cu amintitul meu prieten, Cristel... De-abia am reușit să ocupăm un loc pe ultima scară, de la ultima ușă de acces. Prietenul meu, Cristel, a bătut în geamul dinspre încasatoare (așa era pe atunci) și cu vocea lui sonoră și umoristică a solicitat--
** Doamnă, ! vă rog să-mi dați un bilet pe... scară **
Un hohot de râsete și zămbete au însoțit solicitarea dispărutului meu prieten.... Timpuri, timpuri... de altădată...
Dar prietenia mea cu frumoasa mea blondă s-a adeverit a fi un... dor-mărunt... Angela (repet și ea o fată frumoasă) și-a găsit un alt destin...
Departe de mine ...
Au trecut lunile frumoase de vară ...iulie, august. Au început să cadă frunze. Venise toamna... Și frunzele cele galbene au căzut și peste prietenia noastră...
Și eu am rămas departe (nu din vina mea) de frumoasa mea blondă..
- Marian Apostol - prietenul și colegul meu ilfovean, plecat demult în Canada era un documentat și susținător al teoriei hazardului, al întâmplării...
Popular în mediul nostru țărănesc se spune DESTIN...
Așadar fiecare cu...
DESTINUL SĂU...
24 decembrie 2021 Vasile Bolboja
A se citi si:
Epoca de aur a comunei Cernica. Prezent, trecut si viitor.
Excursie cu amintiri - itinerariu: padurea Caldararu - fosta "la Explozie" - fosta tabara copii - fost strand Cernica
Terasa "La Porumbita" (14-noiembrie-2021):
- Scris de Vasile Bolboja Vasile Bolboja
- Categorie: Istorie Locala Istorie Locala
- Publicat: 23 Ianuarie 2022 23 Ianuarie 2022
- Creat: 23 Ianuarie 2022 23 Ianuarie 2022
- Accesări: 1388 1388
Anul 1968....
Era în prima zi de Paști din acel an..
Un grup de prieteni tângăneni s-a hotârăt să petreacă acea sărbătoare deosebită la restaurantul cel nou de lângă o pădurice din cea a mai rămas pe meleagurile noastre din vestiții Codri ai Vlăsiei...
Numele locației - LA CIUPERCĂ - inspirat de acoperișul rotund (cu o tentă de țuguiat) din trestie... mioritică..
Amatorii acestei excapade pascale au fost : familia Sava (Ion, Dorina -soție, Dudu - frate) familia State ( Vasile și soția, Lenuța), Matei Ion, Tache Mircea, Iordache Marin, Dumitrică Florea (Verde) și subsemnatul...
Eram însoțiți/acompaniați de un magnatofon Tesla - Uran cu dublă alimentare cu curent elecric și cu baterii.
Acesta a fost achiziționat în decembrie 1967 de la magazinul Muzica la prețul de 2125 lei în 8 rate egale... Era proprietatea semnatarului...
În acea locație, a fosr veselie, mâncare și băutură pe măsură... La un moment dat am observat că mie mi se pune mai multă băutură în pahare.. și îndemnat consistent să beau că... aș fi rămas în urmă cu consumația .. La mijloc era o strategemă - să se prelungească cheful iar eu să nu plec cu magnetofonul cel cântător... Pentru că eu aveam o obligație...
La așa-zisul - cămin cultural din Tânganu, improvizat în fosta cârciumă "a lui Stăncioi", am sustinut, pe tot parcursul anului 1968 cu modestul meu magnetofon, duminici dansante... Ba chiar de câteva zeci de ori baluri (care începeau de la ora 10 seara până la 3 spre 4 dimineața... Au fost unicele asemenea evenimente în istoria de circa 600 ani a satului Tânganu !!)...
Aveam angajamentul/promisiune să mă prezint pentru duminica dansantă din ziua de Paști, care începea la ora 16, se termina la ora 19, după care la ora 20 începea obișnuitul film difuzat duminică seara... În modestul salon al cârciumii se difuzau în zilele de marți, joi, sâmbătă și duminică filme deosebite (prețul de intrare la film era de 1,25 lei, cel al unei duminici dansante de 2,50 lei ). Magnetofonul meu era cuplat la stația de amplificare a aparatului de emisie al filmelor.. Și surprinzător "suna bine". Și astăzi mai sunt trăitori din acele timpuri, care ascultau pe The Beatles, Dan Spătaru (Te așteaptă un om), Adriano Celentano, Sincron, Salvatore Adamo, ...
Așadar... trebuia să mă prezint la... datorie...
Prietenii mei de " LA CIUPERCĂ," în cheful lor ... prelungit voiau să fie ... acompaniați de magnetofonul meu.. Dar eu, încăpăținat cum sunt, am plecat. pe la ora 15. Cu magnetofonul... Am luat o cursă IRTA cu finalul traseului - pe atunci - la Cernica . De acolo am parcurs traseul, pe jos, amețit. de circa 2,5 km până la căminul cultural din Tânganu... unde eram așteptat de ...zeci și zeci de doritori de.. dans... Îmi amintesc perfect - era ora 16.07 și m-am lăudat că... mă ținusem de cuvânt. Am predat magnetofonul "tehnicianului" nostru, Tudorică Iordache. Care m-a asigurat că totul este în regulă și mi-a recomandat, eram obosit!, să mă duc să mă ...odihnesc...
...M-am întors după 3 ore revitalizat și... felicitat pentru că am reușit să le facilitez tinerilor din acele timpuri o duminică de Paști deosebită...
Adică cu dans, prietenie, bună dispoziție...
1 ianuarie 2022 Vasile Bolboja
A se citi si (click aici):
Amintiri tanganene. Nela. Strandul Cernica. Trecute amintiri. 1971.
Epoca de aur a comunei Cernica. Prezent, trecut si viitor.
- Scris de Administrator Administrator
- Categorie: Opinii Opinii
- Publicat: 21 Ianuarie 2018 21 Ianuarie 2018
- Creat: 21 Ianuarie 2018 21 Ianuarie 2018
- Accesări: 5869 5869
In anii de gratie 2018, tot mai multi romani care au "prins" anii dinainte de 1989 isi pun intrebarea, interesanta de altfel, daca nu cumva, se numara printre cei care, chiar au fost norocosi ca au prins asa-zisa epoca de aur, "golden eij-ul" nu doar al domeniului muzical, ci si acela al modului general de munca si viata.
Incepand cu anii '90, in "veselia" generala care a cuprins Romania "libera" ar fi fost o blasfemie sa-ti pui o asemenea intrebare, si inca ar mai fi daca ceea ce am vedea ca se intampla in jurul nostru (la nivel de comuna si la nivel de tara) ar fi altfel decat ceea ce este.
Marea problema si dilema in a decide daca aceasta intrebare este si una “justificata” si nu doar interesanta si eventual “curioasa” este ca, dupa aproape 30 de ani de la (numiti Dvs. ce a fost atunci), inca nu avem o comparatie si un bilant net (official), a ceea ce a fost pozitiv si a ceea ce a fost negativ (24 de ani sub Ceausescu) si 29 de ani sub “economia de piata”.
Aceasta comparatie a fost facuta probabil
(cu exceptia unor incercari ale unor persoane mai avizate) doar intuitiv, la nivel individual, de multi dintre noi (si doar pentru persoana noastra) si pentru fiecare rezultatul a fost fie pe plus, fie pe minus sau neutru, in functie de cum a stiut fiecare, sa “inoate” in noile valuri aduse de data asta nu de tancuri si de asemenea in functie de cum a putut sa depaseasca momentele critice inerente de pe parcursul vietii.
Inainte de orice incercare de a face aceasta comparatie, cel mai important ar fi formularea unor intrebari cu adevarat relevante pentru ceea ce inseamna viata oamenilor si care sa caracterizeze aceasta viata nu doar din perspectiva unor cifre seci, a unor statistici reci si care pentru omul de rand de acum, nu sunt deloc impresionante.
De asemenea, aceasta comparatie ar trebui sa considere si noile descoperiri in domeniul neuro-stiintei si sa inlature factorii potential perturbatori ai obiectivitatii rezultatelor posibile, cum ar fi de exemplu faptul ca, oamenii pe masura inaintarii in varsta, (pe langa “prosteala” inerenta si mereu scoasa in evidenta de generatiile urmase) au tendinta sa-si aminteasca doar amintirile placute din trecutul lor, iar pe cele neplacute sa le “uite”, tendinta de altfel foarte naturala si sanatoasa.
Oricum, chiar daca aceasta comparatie generalizatoare si nu doar “moralizatoare” ar exista oficial si formal si ar cuprinde si indicatori cu adevarat relevanti (si care sa reflecte nu doar PIB-ul, care creste an de an), ar fi clarificatoare doar pentru generatia de acum si nu si pentru cea de peste inca 30 de ani de acum incolo…si de peste 100 de ani si tot asa.
In portalul Vox Cernica, nu ne-am propus sa facem aceasta comparatie de mare amploare a plusurilor si minusurilor intre ceea ce a fost in comuna Cernica inainte de 1989 si ceea ce este acum, ci doar incercam sa va prezentam unele dintre aceste “amintiri”, si placute si neplacute in incercarea de a ramane obiectivi, chiar daca nu intodeauna reusim acest lucru.
Materialul prezentat in continuare, reprezinta un capitol din cartea scrisa in 1983, de Gheorghe Graur Florescu: “Popasuri in imprejurimile Bucurestiului” si unde autorul prezinta pe scurt atractiile turistice istorice si naturale ale comunei Cernica. Printre acestea sunt prezentate de asemenea reperele geografice ale comunei, Manastirea Cernica, strandul de pe lacul Cernica (din pacate acum, fostul strand), descoperirile arheologice de la Caldararu, cateva biserici, alte atractii turistice din zona Cernica.
Locuitorii din comuna Cernica, cei din generatia, asa zisa “de sacrificiu” si care au prins si “epoca de aur” dar si pe cea de "carton" si pe cea de "tranzitie” (apropo ce parere aveti, s-a terminat oare sau nu ?!) citind acest capitol, vor intelege si de ce am inceput in acest mod, prezentarea acestui material.
Doar daca ne gandim la ceea ce a fost odata lacul, padurea si strandul Cernica si ce a devenit acum si tot ar fi de ajuns pentru justificarea acestei introduceri.
Ar fi total aiurea sa ne fie rusine, sa negam, sau sa ne prefacem ca nu vedem, sau ca am uitat ceea ce a fost totusi pozitiv, in aceasta “epoca de aur”, indiferent de ideologii, curente, trenduri si proteste, prezente si viitoare si in acelasi timp ar fi total aiurea sa nu recunoastem ca in acele timpuri, cineva reusea sa dea o directie, o viziune, chiar daca doar poleita si impusa cu mijloace neortodoxe.
Acum cand, “ortodoxia” si la propriu si la figurat, nu mai e daramata sistematic, ba din contra, acum cand exista toata libertatea de alegere de a fi pozitivi si constructivi si chiar expresivi si de a fi de folos si comunitatii, reusim doar sa ramanem siderati la modul cum, pe altarul vremurilor pentru care ne-am “sacrificat” noi astia mai “purii”, anumite resurse, nu doar naturale, nu reusesc sa mai lucreze (sustenabil sau macar neo-sustenabil) si in slujba comunitatiilor locale sau mai putin locale.
Comunitatilor nu le ramane decat sa asiste in continuare la concursul de frumusete, de cele mai multe ori televizat, in care li se vorbeste in termeni simpli, ca pentru comunitati, de marile avantaje de a avea rabdare sa fie terminata “tranzitia” si sa asculte rabdatori si in continuare mesajele televizate si mai de curand cele informale de pe Facebook pentru a intelege mai bine directia si "viziunea" catre care aceste comunitati se indreapta.
Va dorim lectura placuta si de ce nu, “vizionare” placuta in continuare…
Padurea si lacul Cernica aur este ?! Sau loc pentru picnic si vile este !?
Lacul Cernica, Iazul Cernica, Izlazul Cernica sau Land-ul Cernica !? Afaceri de milioane de euro.
Apocalipsa a sosit. La Caldararu, Cernica. Dezastru ecologic de proportii.
Bombardament in Caldararu - Nisipurile de Aur
Monumente istorice. Comuna Cernica
- Scris de Lilian Iordache Lilian Iordache
- Categorie: Istorie Locala Istorie Locala
- Publicat: 30 Noiembrie 2021 30 Noiembrie 2021
- Creat: 30 Noiembrie 2021 30 Noiembrie 2021
- Accesări: 2079 2079
În cele ce urmează dorim să vă prezentăm un album cu imagini luate cu ocazia unei excursii facute in data de 14 -Noi-2021, pe traseul Sat Căldăraru - Padurea Căldăraru - Iaason - fosta Baterie 8 - 9 Cernica (fosta "la Explozie") - fosta tabară de copii din pădurea Căldăraru cu intrare de pe Centura Bucuresti de lângă stăvilarul dintre lac Lebada si lac Cernica (râul Colentina) - zona padure între ștrand Cernica și centură - fost ștrand Cernica.
De fapt acest itinerariu, era denumit de către cei din Caldararu, "drumul berii", drum pe care mergeam, pe timp de vară, adolescenți fiind (acum aproximativ 35-40 de ani, anii '80-'90) pe bicicletă (trimiși de părinti, de fapt trimiși de "tați", să cumpăram câte o lada de bere (cu sticle la 500 ml), bere care, de obicei, se vindea în zonă, doar la fostul ștrand Cernica. Pe vremuri bicicletele erau dotate cu un "portbagaj" generos și rezistent, numai bun de transportat încă o persoană sau "o lada cu bere", sau doua chiar, dacă aveai "zgârciurile" potrivite.
Teoretic puteam să ajungem la ștrand și pe soseaua Cernica, dar acest drum prin și pe lângă padurea Caldararu ni se părea mai scurt sau / și mai "aventuros".
Pe scurt, cateva comentarii pe marginea a ceea ce am gasit pe acest "traseu":
Pădurea Căldăraru a ramas aproximativ aceași pădure pe care o știam, poate un pic mai îmbătrânită pe alocuri, un pic rărită de asemenea, și cu mai multe gunoaie de plastic decat pe vremea noastră. În rest aceeași plăcere să te plimbi prin aceasta pădure știută și din păcate / fericire frecventată din ce în ce mai puțin și de către "turiștii" bucureșteni dar și de către cei din Căldăraru.
Zona de vis-a-vis de ștrandul Cernica, stiută de noi sub toponimul de "Iaason" a rămas aproximativ la fel, accesul fiind din ce în ce mai greu datorită marăcinilor și a altor arbuști care se înmulțesc pe an ce trece.
Dupa cum probabil stiați acum aproximativ 130 de ani, în jurul Bucurestilor (click aici si aici pentru mai multe detalii) au fost construite circular mai multe fortificații (forturi si baterii de defensivă) majoritatea dintre ele fiind acum in paragină, unele ajunse în posesia unor firme private pe post de ciupercarii sau terenuri de paint-ball și altele pur si simplu fiind acoperite de moloz si gunoi.
Între Centura Bucurestilor si Pădurea Căldăraru se află Bateria 8-9 Cernica (între Fortul IX "Căţelu" și Fortul VIII "Cernica"), una dintre bateriile serios afectate de exploziile de armament din anii ’30 (de aici si denumirea data de catre noi, cei din Caldararu: "La Explozie"). Cand eram copii, veneam pe locul acestei baterii si care de fapt era o mare groapa marginita de cateva ziduri si din care se extragea nisip. Periodic, noi, precum si unii adulti (ex. vecinul Nea' Tică) veneam periodic sa cautam ceea ce noi denumeam "artificii" dar care, dupa unele pareri, aceste artificii erau de fapt bare de TNT (sincer nu am nici o garantie ca asta erau). Aceste bare erau un fel de tevi mai groase de aproximativ 3/4" sau chiar 1" si lungi de 50-60 cm si care ardeau cu flacară atunci cand foloseam chibriturile să le aprindem. Erau de culoare gri închis si parcă erau alcătuite dintr-un fel de pulbere solidificată. Noi le dădeam două mari întrebuințări:
1. dupa ce le spărgeam în așchii micii (de 4-5 cm) barele respective, le înfășuram în folie de aluminiu (cu care se ambala ciocolata), la coada acestei mici rachete lăsând loc liber pentru ejectarea gazelor arse, scoțând un băț de chibrit. Le puneam pe o margine de bancă, aprindeam un chibrit la varful acestora și brusc, zburau încoace și încolo cu fum și fâsâit în mai toate direcțiile spre deliciliul și amuzamentul tuturor copiilor.
2. barele întregi se aprindeau la un capăt și același capăt era presat de stâlpul de lemn de pe stradă, de la capătul celălalt ieșind fum în cantități mari iar din cauza presiunii constante se auzeau pocnituri ritmice si puternice. Nea Tică, cel mai tare vecin, era expert în acest procedeu și de-abia îl așteptam să vină de la servici și să ne distreze.
Alții le foloseau într-un mod și mai periculos: puneau așchiile pe calea ferată, iar când trecea trenul pe linia București - Oltenița, acestea "pocneau" cu fum și zgomot, câteodată conductorii oprind trenul pentru a vedea ce se întâmplă.
Astăzi, terenul pe care a fost construită Bateria 8-9 Cernica (asa cum se poate vedea pe hărțile de pe internet) serveşte ca depozit de gunoaie şi moloz, făcând-o imposibil de vizitat. Toate intrările sunt astupate cu pământ, iar starea tunelelor este necunoscută. Doar câteva din blocurile mari de beton armat împrăștiate prin pădurea Căldăraru, de la explozia amintită mai sus și despre care nu se mai știe aproape nimic, mai amintesc că în acel loc a "fost" și s-a întâmplat totuși, ceva .
Lângă aceasta baterie, pe "drumul berii" spre ștrandul Cernica, se află și fosta tabară de copii și tineret din pădurea Căldăraru cu intrare de pe Centura Bucureștilor, lângă stavilarul dintre lacul Lebăda și lacul Cernica. După cum se poate vedea în imagini, din această tabără (unde au lucrat și mai multi consăteni din Căldăraru) unde se faceau cantonamente si pentru copii sportivi, au mai rămas doar ruinele cladirilor a ceea ce a fost una din cele mai frumoase tabere din zonă. In schimb frumusetea locului si privelistile superbe spre lacul Cernica, au ramas neschimbate. Deocamdată neschimbate, pentru că, în curând, peisajul mirific al zonei, va fi pentru totdeauna schimbat prin construirea noului inel de autostrada al Bucureștilor.
Imediat după traversarea stăvilarului dintre lacul Lebăda și lacul Cernica, "drumul berii" continua, făcând dreapta, prin "păduricea" dintre ștrandul Cernica și centura Bucureștilor. Dacă încă nu ați trecut niciodată prin această zonă, vă invit să o faceți pentru a vedea natura în plenitudinea ei, această mica pădure fiind (încă) plină de păsări (inclusiv cucuvele și fazani care zboară din lăstărișul lor la fiecare pas). Acum, față de acum cateva decenii, când era plină de "turiști la grătar", zona pare a fi neatinsă de civilizație, vegetația făcându-și loc, într-o asemenea măsură, încât, a trebuit să ocolim drumul știut, acesta fiind acum impractibil, atat datorită vegetatiei dense nou apărute, cât si a micilor pârâuri care au apărut între timp. Spre deosebire de restul pădurii, aceasta zonă se deosebește și prin existența unei vegetații specifice "ciudate" și roșcate (după cum se poate vedea în imagini)
Trecând și de această zonă, am ajuns acolo unde pe vremuri era o stână de oi, lângă padurea care înconjoară la nord fostul ștrand Cernica, acum acesta fiind un spațiu privat, împrejmuit și acoperit de arbusti. Exact pe acest teren va trece viitoarea autostradă.
Mai departe, trecand pe langa casele construite în aceasta zona dupa anii '90, am ajuns la fostul restaurant "La Porumbița" unde se "serveau" faimoșii mici pe carton alb, cu sarea, muștarul și felia clasică de pâine și unde de asemenea se stătea la coadă pentru a cumpăra berea pentru care eram "exilați" de acasă, aproape în fiecare duminică. A se vedea în imaginile publicate, că, de fapt, ceea ce s-a construit acum pe locul fostului restaurant, nu mai seamană deloc cu ceea ce a fost odată "La Porumbița". După cum știți toată zona fostului ștrand Cernica a fost concesionată după "revoluție" în stilul caracteristic "marilor" privatizări din România.
Mai departe am trecut pe lângă fostul restaurant "La Ciupercă", am ajuns la complexul construit in ultimii ani, unde am mâncat o ciorbă și un crap prăjit (necomentând calitatea, aceasta fiind totuși o chestiune de gust) și după aceea am plecat acasă, nostalgici dupa vremurile trecute și după fostul ștrand Cernica, astazi această zonă fiind doar o locație pentru evenimente exclusiviste, "masele populare" nemaivând accesul de altă dată, decât dacă "consumatorii" actuali iși permit prețurile afișate din meniurile restaurantelor respective construite pe plajele de nisip a ceea ce a fost odată, ca niciodată, ștrandul Cernica.
{article title="Pastila cu amintiri si...istorie locala...(1)"}
- Scris de Vasile Bolboja Vasile Bolboja
- Categorie: Opinii Opinii
- Publicat: 12 Februarie 2010 12 Februarie 2010
- Creat: 12 Februarie 2010 12 Februarie 2010
- Accesări: 11162 11162
Exista tendinta, altminteri normala (mai ales la cei de varsta a treia) de a idiliza/idealiza trecutul lor. Este o tendinta umana, pentru ca a ne privi trecutul in negru inseamna a ne saraci acea parte a vietii pe care am lasat-o in urma. Excelentul documentar despre "Festivalul filmului la sate Glina, Balaceanca, Cernica. 1973" precum si comentariul simpaticului nostru vizitator Gigibadiu, m-au indemnat sa scormonesc amintirile mele despre trecutele distractii ale tinerilor din alte vremuri. Si de la inceput sa fac o precizare: erau mult mai bogate, mai nuantate, mai afective, mai sincere decat cele de azi.
Fiecare sat avea cate un camin cultural. Nu erau cladiri impozante sau noi, dar exista.
Asa cum spunea si Gigibadiu in Tanganu era localizat intr-o fosta carciuma "a lui Stancioi". Era o cladire veche cu o sala in suprafata de circa 50 mp dotat cu un aparat de proiectie destul de vechi. Dar cate filme celebre nu am vizionat pe atunci.
Erau la modia filmele "franco-italiene" cu mari actori Jean Marais, Gerard Philipe, Gerard Baray, Claudia Cardinale, Sofia Loren, Brigitte Bardot, etc.
Si filmele erau celebre: seria cu "Pardaillan", Cocosatul de la Notre-Dame, Ciocciara, Westernuri si, sa nu uitam filmele romanesti din acea vreme care si azi sunt difuzate pe mai toate posturile de TV.
Doamne ce de spectatori, ce inghesuiala a fost in modesta sala la celebrul film indian "O floare si doi gradinari" sau "Lantul amintirilor" sau la filmele cu regele rockului Elvis Priesley !.
Va prezentam mai sus o secventa din filmul Lantul amintirilor si de asemenea o interpretare a aceleiasi melodii de catre celebra romanca Naarghita care sigur va va "transporta" in acele timpuri. (CLICK AICI si pentru un site dedicat Naarghita), unde puteti afla toate detaliile despre ea, pentru ca suntem siguri ca sunt multi care o iubesc pe aceasta artista deosebita si care a facut furori in toata lumea cu muzica ei).
Proiectiile erau in zilele de marti, joi, sambata si duminica. La intrare era un adapost al vechii carciumi unde ne adunam inainte si dupa vizionarea filmului, unde se legau prietenii, se produceau despartiri, se reinnodau vechi sentimente.
Fiecare cauta sa fie in grupul, in apropierea fetei sau baiatului cu care se dorea o prietenie. In unele perioade in acea sala se organizau baluri (sambata intre orele 22 - 3 dimineata) si duminica "Dansuri" intre orele 16-19 urmate seara de film. Muzica era asigurata de un magnetofon cuplat la aparatul de proiectie.
Era vremea marilor formatii, Beatles in special, Rolling Stones, a cantautorilor italieni (A.Celentano, etc) si multe altele. Copiii care inca nu erau "apti de dans.." se ingramadeau la intrare si savurau muzica si prin usa deschisa spectacolul din interior unde dansatori binecunoscuti pe atunci ii delectau cu twist, shake, tango si altele.
Sunt si acum oameni maturi care isi amintesc de farmecul acela degajat din mirabila sala, ei neavind access decat la intrare...Noi, tanganenii aveam "Corso" al nostru. Adica o portiune de sosea dintre fostul bufet si biserica pe care grupuri de fete si baieti se plimbau in dupa amiezile de duminca, in special, dar si in serile cand erau programate filme.
Nu era circulatia auto de acum. In acele plimbari se legau sau se dezlegau prietenii, se apela la intermediari pentru a mijloci o prietenie intre o fata si un baiat. Existau sentimente, amagiri si dezamagiri. Seara se incheia cu o traditionala, impamantenita plimbare "in doi" cand baiatul conducea fata pe ulite laturalnice si, de preferinta intunecoase, spre casa ei. Ce se petrecea in acele momente de "singuratate in doi" nu putem sti... Tin de intimitatea celor de atunci. A fost viata lor.
Cu siguranta pot spune ca din acele intalniri s-au format familii care au resiztat si rezista si azi... In orice caz, ca sa glumim putin, nu pot spune ca George Toparceanu in celebra sa poezie "Viata la tara"-->"Am vazut aici intr-o noapte/ niste fapte/ care m-au scandalizat". Satul Fundeni-Frunzanesti avea un camin nou, spatios asezat accesibil aproape de Gara CFR. Acolo in fiecare sambata se organizau baluri cu orchestre "adevarate" dotate cu chitare si tobe, moda impusa de The Beatles.
Acolo se aduna toata floarea ce vestita a tinerilor din satele dimprejur. Si mai ales dansatorii... de elita. Era un camin cultural satesc in toata puterea cuvantului care organiza de toate: vizionari dimineata pentru copii la televizor si tot felul de concursuri locale in cadrul intrecerilor scolare, ale caminelor culturale si mai tarziu "Cantarea Romaniei". Si bineinteles celebrele (locale...) baluri.
Acele baluri aveau un farmec cu totul deosebit, creau niste emotii pe care noi cei de atunci nu le-am mai trait niciodata... Si ne indoim ca tinerii de azi cufundati in calculatoare si, mai trist prin puzderia de buticuri au aceasta sansa... Am prezentat doar cateva dintre distractiile si emotiile de altadata. Sa nu uitam intrecerile sportive (si nu numai de fotbal), spectacole organizate pe "maidanul" din centrul satului, de revelioanele in grupuri mari, de duminicile petrecute la lacul si ulterior strandul Cernica, de jocuri de tot felul: "Popicul", "Gioale (arsice)", Sah, Table, "Tarbacul" (in lunea dupa Lasatul Secului) ca sa nu mai spunem de sarbatorile religioase: Craciunul, Pastele, amintita Lasatul Secului (cu "Dihornita"), colindele, plugusorul, care aveau alte sensuri decat cele de azi. Si credeti-ma nu am insirat decat o parte dintre ele....Dar m-am lasat prins de amintiri si poate obosesc pe aceia care se apleaca on-line asupra modestelor mele insemnari. Asa ca ma opresc urmand sa mai revin, daca este cazul, si altadata cu amintiri despre trecutele vremuri...
- Scris de Lilian Iordache Lilian Iordache
- Categorie: Istorie Locala Istorie Locala
- Publicat: 14 Decembrie 2009 14 Decembrie 2009
- Accesări: 13855 13855
Va mai aduceti aminte de Nea Mircea sau de Pasca Corneliu din Cernica ? Dar de Festivalul Filmului la Sate ? Daca doriti sa (re)vedeti cateva imagini din Glina, Balaceanca si Cernica din anul 1973, si sa va aduceti aminte de fostele "camine si evenimente culturale", atunci urmariti filmuletul de mai jos, realizat de Televiziunea Romana in cadrul emisiunii "Invitatul nostru" pe vremea cand pana si vizionarea filmelor era facuta la norma. Filmul ne-a fost pus la dispozitie, ca de obicei, prin bunavointa D-lui Ciotoran Nicolae din Balaceanca, caruia ii aducem multumirile noastre. Eu mi-aduc aminte cu drag de Nea Mircea din Cernica, care prin anii '70-'80 ne aducea lumea cinematografiei (in special indiene) in caminele culturale si salile de sport ale comunei noastre. Claie peste gramada, copii si adulti deopotriva, in fum de tigara si coji de seminte, priveam fascinati la umbrele miscatoare de pe panza speciala pentru proiectare. Era una din foarte putinele activitati "culturale" la care de-abia asteptam sa participam si care ne facea viata de la tara mai putin monotona. Cine nu-si aduce aminte de "Lantul amintirilor", "Prietenii mei elefantii", sau "Pentru un pumn de ceapa" (Cipolla Colt) ? De ce nu mai putem viziona
un film in caminele culturale ? Sau unde sunt discotecile de altadata ? Motivele sunt evidente si le stim cu totii. Unele sunt obiective si tin de evolutia tehnologiei si care a patruns rapid si in satele noastre. Altele tin de lipsa de organizare si de initiativa (cel putin in cazul discotecilor) si de asemenea de imposibilitatea asigurarii desfasurarii in deplina siguranta a "dansurilor" mai mult sau mai putin populare. De alte activitati culturale, nu e cazul (inca) sa discutam. Ne multumim cu serbarile si festivitatile (si acestea din ce in ce mai rare) de la scolile generale si gradinitele din comuna.
Imagini din Cernica incepand cu minutul 3:57 (imagini din zona de langa dispensar Cernica, intersectia principala: fostul camin cultural, dupa aceea bar / bodegă, actualmente macelarie si soseaua principala Cernica).
Campurile de mai jos marcate cu * sunt obligatorii.