Cap. 3 - VIAŢA MERGE MAI DEPARTE - Pagina 4

: Scris de Vasile Bolboja Vasile Bolboja; Categorie: Istorie Locala Istorie Locala; Creat: 14 Decembrie 2023 14 Decembrie 2023; Accesări: 3845 3845

Index articole

Pagina 4 din 10

Cap. 3 - VIAŢA MERGE MAI DEPARTE

-------------------------------------------------------

În anul şcolar 1967/1968 eu eram în clasa XI-a, Nelu Matei era în clasa a X-a la acelaşi liceu „ 23 August”, şi am hotărât să locuim împreună la o gazdă din cartierul Pantelimon, la doamna Ecaterina Mazăre, într-o cameră a locuinţei acesteia, din apropierea Intreprinderii "Alexandru Sahia" (sau FLPB).

În anii şcolari anteriori 1965/1966 (clasa a IX-a) am locuit pe strada Cămilei din acelaşi cartier Pantelimom, împreună cu prietenul meu din Bălăceanca, Enache Marin, matriţer la Electro-Aparataj, care urma, în paralel, şi o şcoală de desenator tehnic. În anul şcolar următor, 1966/1967, (pentru mine clasa a X-a) am locuit, tot în cartierul Pantelimon, la unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut vreodată, Marian Cristache. Cu Cristel, aşa îl alintam noi, am fost coleg de clasă la Şcoala Profesională "Electro-Aparataj" (meseria strungar), coleg de serviciu la FMUAB şi coleg de bancă în primii doi ani de liceu (clasa IX-a şi a X-a). În aceiaşi cameră am locuit împreună cu consăteanul meu şi colegul meu din aceiaşi clasă de liceu (clasa a X-a), Nicoară Gheorghe (fiul fostului primar al comunei Cernica de prin anii ‘960). Şi cu acesta am avut multe afinităţi: am fost colegi de clasă la aceiaşi Şcoală Profesională "Electro-Aparataj" (evident în clasa de strungari). Mai mult chiar am urmat amândoi clasele 5-7 la Şcoala Elementară din Cernica (el era cu un an mai mare decât mine, deci născut în 1947). A urmat prima clasa de liceu - a IX-a la zi, apoi a întrerupt liceul, a urmat amintita şcoală profesională în aceiaşi clasa cu mine şi a continuat liceul în clasa a X-a, cursuri serale. Şi coincidenţele cu Nicoară Gheorghe (i se spune Marin) nu s-au terminat: clasa noastră de strungari a fost mutată de la "Electro-Aparataj" la nou înfiinţata Şcoala profesională „Unirea” de pe strada Mântuleasa (până atunci fusese numai şcoală tehnică). După circa o lună am fost rechemaţi la şcoala-mamă "Electro-Aparataj" întrucât la examenele de admitere fusesem printre primii (eu chiar primul). Dar să fim sinceri: şi datorită intervenţiei ferme a învăţătoarei mele de la "Şcoala mică" din Tânganu, Gheorghiţa Borteş !

În anul 1967 bunii mei prieteni, Marian Cristache şi Nicoară Gheorghe (mai mari decât mine cu un an, deci născuţi în 1947) au plecat în armată, aşa că a trebuit să-mi caut un alt partener de găzduire în Bucureşti pentru a continua liceul şi acesta a fost, logic, Nelu Matei, consăteanul, prietenul şi colegul meu de serviciu. A fost pentru mine precum un frate....