CUVÂNT ÎNAINTE - Pagina 2

: Scris de Administrator Administrator; Categorie: Istorie Locala Istorie Locala; Creat: 18 Iulie 2024 18 Iulie 2024; Accesări: 3877 3877

Index articole

Pagina 2 din 11

CUVÂNT ÎNAINTE

===============

Am citit, cândva, într-un ziar despre o mamă din SUA care a urmărit, cu creionul în mână, tragedia fiului ei de 18 ani, lovit de o boală care nu iartă. Lupta a fost dramatică şi în cele din urmă, FIRESC, după o rezistenţă de 6 ani, tânărul a fost invins. Mama a găsit tăria să publice însemnările despre acest teribil război şi cartea a avut un succes extraordinar, devenind best-sellers-ul anului.

Peste puţin timp, asemeni acelei mame de pe partea cealaltă a pământului, am ajuns reporter fără voie în focul unei bătălii identice. Numai că rolurile s-au inversat: în prima linie – o mamă; cu creionul în mână - un fiu. Rezultatul a fost acelaşi: încă o fiinţă omenească a căzut răpusă în lupta cu acest duşman infiorător, cancerul. O luptă care, în cele din urmă, s-a dovedit inegală şi, asemeni acelei mame, am aşternut pe hârtie rândurile care urmează... Nu din dorinţa de a crea un best-seller românesc. Nu din dorinţa de a deveni peste noapte un nume cunoscut în lumea literelor. Poveşti despre sfârşituri tragice menite să emoţioneze, să stoarcă lacrimi în acest secol al lacrimilor inundă lumea literelor, a televiziunilor şi a filmului.

(Să ne amintim că numai în cel de-al doilea Război Mondial au pierit 55 de milioane de oameni, iar un alt “asasin al secolului”, zeul-automobil, a decimat până la scrierea acestor rânduri 25 milioane de fiinţe umane: de exemplu, 300.000 în anul 1947, 2 milioane în anul 1967, 3 milioane in 1977...).

Aceste rânduri reprezintă o replică a “reporterului din prima linie” faţă de propria lui neputinţă. Pentru că nimic nu este mai greu pentru un om decăt neputinţa de a face ceva atunci când este absolută nevoie de el.

De-a-lungul acestor rânduri vom fi martorii unor situaţii neverosimile, unor întâmplări tragice, unor vorbe dureroase, unor scene lacrimogene. Câteodată ne vom trezi alunecând pe topoganul melodramei. Dar pentru toate aceste “exagerări literare” există un singur vinovat: adevărul. Şi cum adevărul este unul singur, el nu a putut fi ocolit.

Şi poate între timp generaţia noastră va propulsa pe baricadele stiinţei acel vlăstar nobil al speciei umane care va învinge această “boală nobilă”. Acesta ar fi marele câstig al omenirii iar în subsidiar şi al acestor modeste, foarte modeste rânduri...

V. B.