- Scris de Vasile Bolboja Vasile Bolboja
- Categorie: Sport Sport
- Publicat: 26 Octombrie 2009 26 Octombrie 2009
- Creat: 26 Octombrie 2009 26 Octombrie 2009
- Accesări: 18661 18661
Evaluare utilizator: 4 / 5
In frumoasa duminica de toamna, 25 octombrie 2009, pe terenul din satul Tanganu a avut loc un spectacol sportiv, dublat de o intalnire intre circa 300 de locuitori ai comunei noastre in memoria aceluia care a fost DUMITRU SAVA.Terenul de fotbal, imbracat in haine de sarbatoare, a gazduit 4 meciuri deosebit de spectaculoase intre echipele din comuna noastra: Cernica, Balaceanca, Tanganu I si Tanganu II mult gustate de spectatorii dornici de fotbal, de discutii prietenesti la un (eventual) pahar de bere...
Din aceste puncte de vedere intalnirea colectiva a fost o reusita totala. Dumitru Sava s-a nascut in satul Tanganu in anul 1952. A inceput sa practice sportul copilariei noastre, fotbalul, chiar pe terenul pe care s-a desfasurat comemorarea. Am putea spune ca copilul- fotbalist, Dudu Sava s-a nascut odata cu acest teren. In anul 1960 cand a fost amenajat de inimosi oameni de fotbal din Tanganu, el avea 8 ani. Apoi a fost component al echipei de juniori a Metalului Bucuresti, campioana nationala in anul 1970 sub bacheta lui "Papa" Leon Lazar alaturi de nume prestigioase din fotbalul romanesc: G. Stan, G. Sandu, Mateescu, M. Savu, Trandafilon. Apoi a plecat pe meleaguri ardelene, la Metalurgistul Cugir unde a evoluat intre anii 1971-1985. In anul 1975 a fost declarat cel mai bun fotbalist al judetului Alba. In anul 1982, deci la 30 ani un accident la genunchi i-a periclitat cariera fotbalistica, in anul 1985, decl la 33 ani trebuit sa paraseasca fotbalul de performanta. S-a intors acasa, aici la noi in Tanganu. Gratie unei diplome de subinginer s-a incadrat la uzina "23 August" unde a lucrat pana la pensionare.
In asemenea cadrul de prietenie, de respect, aproape ca rezultatele meciurilor nu au importanta.
Dar sa le consemnam:
Meciuri preliminare:
TANGANU I - BALACEANCA 0 - 0 3 -1 dupa executarea loviturilor de la 11 m
CERNICA - TANGANU II 4 - 0
Finala mica
BALACEANCA - TANGANU II 3 - 1
FINALA MARE
CERNICA - TANGANU I 1 - 0
Intrucat s-a urmarit ca acest spectacol sa ne aduca aminte de "DUDU CRETU" cum il numeam noi tanganenii, ASA CUM A TRAIT PRIN FOTBAL SI PENTRU FOTBAL SI NU CUM A PLECAT DINTRE NOI, familia (prin cei doi baieti: Bogdan si Paul, fratele si nepotul disparutului, cunoscutii oameni de sport Ion Sava si Cristian Sava), rude, prieteni, oameni de bine care l-au iubit si apreciat au oferit cate o gustare si o sticla sau doua de bere pentru cei care au onorat cu prezenta evenimentul. Asemenea cinstiri a memoriei acelora care cu sufletul, cu talentul lor,cu dragostea pentru locurile noastre natale trebuie sa devina o obisnuinta, o traditie. Noi cei din Tanganu am deschis un drum care speram sa fie "batatorit" si de altii. Caci in comuna noastra exista asemenea VALORI...
RASPUNS SENTIMENTAL ADRESAT D-LUI ERKAL
Portalul VOXCERNICA isi arata, pe zi ce trece, menirea PRINCIPALA: aceea de dialog intre OAMENI.Completata cu fascinantele informatii de istorie, cultura, muzica ce nu pot fi trecute cu vederea. Si nici informatiile punctuale despre viata ce pulseaza in comuna noastra nu pot fi ignorate.Un prieten iubitor de VOXCERNICA mi-a atras atentia ca d-l Erkal, in comentariul domniei sale, ne-ar fi criticat pe noi cei care ne-am ocupat de Memorialul Dumitru Sava. Am citit si eu comentariul respectiv la vremea inserarii lui si nu m-am simtit vizat. Am crezut (si cred) ca d-l Erkal s-a referit la relatiile precare dintre OAMENII<br />mileniului-viteza. Ma pot ascunde dupa o perdea invizibila: AM FACUT TOT CE SE POATE. Nu. D-l Erkal are dreptate: nu am facut tot ce se poate pentru prietenul meu cat a fost in viata. Nu facem tot ce se poate pentru oamenii de langa noi... Voi face cateva confidente. In anul scolar 1970/71 (o, tempora!) eu si cu Dudu eram in clasa a XII-a cursuri serale. Tot acel an am buchisit cu tenacitatea noastra taraneasca matematicile si literatura. Dudu in peregrinarile lui fotbalistice prin Ardeal a obtinut o diploma de subinginer a Politehnicii din Cluj (sectia Cugir). In 1985 am fost martorul principal al divortului sau petrecut la Alba Iulia. A castigat baietii care au venit langa el, aici la noi, in Tanganu. Sunt doi copii realizati cu familii, case, copii, afaceri prospere. Poate Dvs cunoasteti vreun caz in care un TATA sa castige in divort doi copii... Eu nu... Sunt mandru de baietii lui Dudu... de parca ar fi ai mei. Am un dosar cu scrisorile pe care le-am primit de la Dudu in cei 16 ani de corespondenta. Recunosc: deocamdata nu am curajul sa le recitesc: o tristete incomensurabila bate, Cioc!, Cioc! la usa mea cand ma aplec asupra lor... Si om sunt si eu...In iulie 2009 i-am facut ultima vizita lui Dudu. Mi-a spus: "Vasea, eu plec in septembrie". A plecat mai repede pe 22 august... Am trait atunci drama din urma cu 35 ani cand MAMA mea era in exact aceiasi situatie. Pentru ea si eu si Dudu am fost baietii ei... Si MAMA atunci, si DUDU acum aveau nevoie de VIATA. Este cumplita neputinta oamenilor in asemenea situatii. Si a mea... Si atunci in neputinta mea, in neputinta noastra m-am gandit impreuna cu baietii lui, rudele lui,prietenii lui sa facem acel memorial. A fost, din partea mea, ca o reactie impotriva neputintei umane. Da, asa este, d-le Erkal, facem prea putine pentru OAMENI atunci cand ei sunt in viata. Am ezitat mult pana sa scriu aceste randuri/ganduri. Nu mi-a fost simplu. Dar odata facut gestul mai fac o confidenta: IMI ESTE FOARTE DOR DE DUDU... <br /> Al dumitale prieten, Vasile BolbojaMândrie şi (pre)judecată
Cam greu să omagiezi pe cineva în viaţă, mai ales în ţărişoara noastră... după cum demonstrează şi reacţia de mai sus, îndreptată împotriva unora care AU FĂCUT CEVA. La noi, despre morţi numai de bine, ceilalţi mereu reuşesc să supere pe câte cineva. Pentru a compensa critica, poate justificată, prin ceva pozitiv, de ce nu aţi propune dumneavoastră pe cine să omagiem? Poate reuşim să ne şi îndreptăm unii pe alţii, nu numai să ne criticăm fără urmări.Cu respectmandria tanganului
a fost mandria tanganului ca cel mai realizat dar si cel mai bun fotbalist din satul nostru..Nimic fara oameni...
Se pare ca se mai gasesc oameni in aceasta comuna care mai fac cate ceva. Felicitari pentru acest portal si pentru fotografii.Bravo!
A fost o zi minunata cu oameni minunati.Totul s-a desfasurat in frumoasele brate ale fair-play-ului.Felicitari tuturor consatenilor care au dat dovada de respect pentru cel care a fost Dumitru Sava.Inca o data am demonstrat ca iubim fotbalul si ca putem sa fim "o echipa".Astept mai multe fotografii la album.Va multumesc.Abonare pentru a fi notificat cu privire la comentariile noi
Raportati
Comentariile mele