Obiceiuri si Traditii in comuna Cernica
Taierea porcului de Ignat in Comuna Cernica. 20-decembrie.
- Scris de Administrator Administrator
- Categorie: Stiri recente Stiri recente
- Creat: 20 Decembrie 2023 20 Decembrie 2023
- Accesări: 1105 1105
Ignatul, o traditie care inca se mai tine si in comuna Cernica, chiar daca, de mult timp, in conditiile evolutiei societatii romanesti, taierea porcilor nu se mai face chiar in ziua de 20- decembrie.
Chiar locuind la tara, oamenii sunt nevoiti sa se duca la lucru in timpul saptamânii, iar in sat / comuna sau in oras, sunt putini cei care de fapt mai taie porcul chiar în aceasta zi, de Ignat.
Cei mai multi, dintre cei care inca isi mai permit, "luxul" taierii porcului si care sunt din ce in ce mai putini, prefera ziua / zilele de la ultimul sfarsit de saptamana, sau zilele cu o saptamana dinainte de Craciun, motivul fiind faptul ca, oamenii doresc sa aiba suficient timp pentru pregatirea adecvata a preparatelor si pentru alte pregatirii necesare in vederea sarbatoririi Craciunului.
În comuna Cernica, taierea porcilor începe dis-de-dimineata iar gospodarii / proprietarii porcului, apeleaza la vecini, ajutându-se între ei pentru operatiunea "porcul".
Nu toata lumea stie sau are curajul sa înjunghie porcul, dar pe fiecare strada exista cel putin o persoana, "specializata". De asemenea, nu toata lumea are curajul sa stea si sa asiste la înjungiere, mai ales dintre cei mici.
Sarcina cea mai grea, consta de fapt în imobilizarea porcului, fiind nevoie (în functie si de marimea porcului) de cel putin patru barbati / tineri vânjosi pentru a se asigura ca porcul nu scapa de sub cutit si astfel sa se trezeasca cu el, alergând si tipând prin curte plin de sânge.
De cel putin 10 ani, chiar daca în anumiti ani au fost temperaturi destul de reduse, de iarna, totusi, nu au mai existat, taieri de porci în conditii de ninsoare sau de existenta a zapezii. Acum 20-40 de ani, sângele porcilor înrosea zapada din curtile oamenilor.
Porcul este scos din cotineata, legat cu o frânghie de picior sau de rât, tinut si ghidat de coada si condus la locul de taiere. Acolo, este încalecat, imobilizat, trântit la pamant si înjunghiat în harmalaia facuta de tipetele si grohaielile acestuia si a strigatelor celor care îl tin.
Dupa ce porcul este sacrificat, este pus pe scânduri, sau mai nou, pe paleti si începe sa fie pârlit cu paie sau cu arzatorul de gaze de butelie.
Pe vremuri, porcul / soriciul se pârlea exclusiv cu paie sau cu sipica (o planta asemanatoare paielor si pe care o adunam de pe lunca dintre satul Caldararu si Manolache), iar acolo unde soriciul se ardea prea mult, pe negreala respectia se punea un pumn de zapada.
În zilele noastre, cel putin în comuna Cernica, în conditiile disparitiei paielor / balotilor de paie din zona noastra, soriciul este pârlit exclusiv cu arzatorul de gaze, chiar daca coacerea cu paie îi da soriciului un gust mult mai bun si o fragezime mai mare.
De asemenea si comoditatea este un motiv pentru care oamenii au renuntat la paie. Este mult mai greu sa controlezi coacerea uniforma a soriciului de porc atunci cand acesta este acoperit cu paie care ard, fata de varianta cu arzatorul de gaze. Ai la îndemâna doar o furca cu care poti mânui sursa de foc de paie. De asemenea, un alt dezavantaj al focului cu paie este ceea ce ramâne dupa arderea acestora.
Oricum, cu toate aceste dezavantaje, mai ales daca se doreste sa se beneficieze din plin de aspectele legate de acest ritual, este recomandat ca porcul sa fie pârlit mai înâi cu paie sau cu sipica, iar arzatorul de gaze sa fie folosit doar pentru finisare.
Problema este ca, nici sipica nu mai poate fi gasita pe luncile comunei Cernica, în conditiile în care acestea au fost deturnate de la scopurile agricole, în prezent fiind ocupate cu infrastructura de transport si de parcuri logistice comerciale.
Dupa ce este pârlit, porcul este razuit si curatat la prima mâna, cu cutitul, de arsura rezultata. Dupa aceea, este oparit cu apa fiarta, pregatita din timp de catre gospodine, pe plita sobei (pe vremuri) si acoperit bine cu materiale textile (tot pe vremuri, saci de cânepa, foite, etc.) pentru ca soriciul sa se înmoaie.
Acum, în sfarsit, gospodarul împreuna cu ceilalti participanti, pot sa bea în tihna, în cele 10-15 minute de pauza, traditionala tuica fiarta, acest moment fiind asteptat de toti, cu nerabdare.
Urmeaza curatarea / razuirea detalita a soriciului, cu cutitul, pana când acesta capata culoarea specifica alb - galbuie - rumena.
Dupa ce este curatat si spalat foarte bine cu apa fiarta, peste tot, urmeaza momentul de spaima al copiilor, cand acestia sunt pusi sa "pupe craciunul", locul exact diferind de la caz la caz, în functie de noroc, de zona si de obiceiul casei. Nu detaliem mai mult.
Dupa acest moment horror-distractiv, porcul este frecat si masat bine cu sare, peste tot si acoperit din nou cu saci de cânepa sau alte materiale si este lasat sa intre sarea în sorici.
Urmeaza transarea porcului, operatiune facuta de catre cei care, în timp, au învatat de la predecesorii lor, cum sa faca acest lucru, cât mai eficient si astfel încat sa le fie cât mai usor gospodinelor la stocarea si pregatirea preparatelor.
De mai mult timp, aceste persoane sunt numite macelari si sunt aduse / platite special pentru aceasta operatiune, mai ales de catre cei care nu stiu sa transeze porcul singuri.
Exista foarte multe feluri de a transa porcul sau de a începe transarea lui, pe spate sau pe burta, dupa preferintele fiecarei gospodarii / gospodine sau dupa cum este specializat macelarul.
Oricum, partea cea mai complicata si de care fug toti, este partea de curatare a matelor si a stomacului de porc, dar care sunt atât de gustoase atunci cand le regasim sub forma de cârnati, caltabos, toba, sângerete, lebar, etc.
Dupa ce porcul este transat si depozitat corespunzator urmeaza partea cea mai placuta a zilei si anume "pomana porcului" la tigaie sau la ceaon, cu tuica fiarta - din nou, mamaliga, muraturi si binenteles vin rosu din anul curent, din gospodaria proprie (tot pe vremuri, acum fiind de fapt foarte putini care mai produc vinul din vita-de-vie proprie).
Din pacate, în conditiile unei legislatii nationale si europene care este în defavoarea taranului român, a traditiilor acestuia si a României si în favoarea marilor corporatii / fermelor straine, aceasta traditie, precum si obiceiul cresterii porcului în ograda proprie, dispare încetul cu încetul. De fapt, taranul român este pe cale sa dispara cu totul, acesta fiind înlocuit cu consumatorul orasean sau periurban si care trebuie sa sustina economia de piata prin a cumpara carnea de porc de la supermarketurile care de asemenea nu sunt românesti, producatorii mici autohtoni nemaiavând voie sa comercializeze, în mod direct, porcii crescutii în propriile gospodarii.
A se citi si:
DOCUMENTAR: Ignatul – traditii românesti cu origini antice - Sursa: Radio Romania Rador
Miercuri, 20 decembrie, în calendarul popular românesc este marcata Sarbatoarea Ignatului, sau Ihnatul, Ignatul porcilor sau Inatoarea, care deschide, conform credintelor populare, suita sarbatorilor de iarna care se încheie cu Sarbatoarea Sfântului Ioan Botezatorul.
Fara o legatura directa cu aceasta traditie, în religia crestin-ortodoxa este praznuit, în aceasta zi, Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, urmas al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei si ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan, care a suferit multe chinuri pentru ca nu s-a lasat întors de la credinta în Hristos si a fost aruncat leilor, care l-au devorat, oasele lui fiind duse în Antiohia si venerate ca moaste. Astfel, taierea porcului de Ignat este modul în care o practica pagâna este asociata cu o sarbatoare crestina.
*
Ritualul taierii porcului în ziua de Ignat îsi are originea, conform folcloristilor, în traditiile Romei antice, care practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 si 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, zeu al semanaturilor, la origine. Porcul era considerat întruchiparea acestei divinitati, a carei moarte si reînviere se consuma la cumpana dintre ani.
Înca din acele vremuri, ritualul taierii porcului trebuia sa respecte anumite conditii stricte: sacrificiul trebuia pornit dupa ivirea zorilor si încheiat la apusul soarelui, întrucât numai lumina poate tine la distanta spiritele malefice care ar putea anula virtutile sacrificiului. De asemenea, locul sacrificiului era supus unui ritual de purificare, fiind tamâiat si stropit cu apa sfintita, pentru îndepartarea duhurilor rele.
Cuvântul Ignat provine din latinescul Ignis, care înseamna foc, iar în vremuri îndepartate, aceasta zi era una dintre cele mai importante sarbatori solare.
Din batrâni se spune ca, daca sacrificarea porcului nu se împlineste în ziua Ignatului, animalului nu-i merge bine si începe sa slabeasca.
Conform traditiei, taierea porcului este singura activitate permisa a se desfasura în ziua de Ignat, fiind interzise oricare alte activitati casnice – spalatul, cusutul, torsul lânii, maturatul.
În vremurile actuale, respectând traditiile antice, barbatul care se ocupa de ritualul taierii porcului trebuie sa fie un om curat sufleteste, care înainte de sacrificiu trebuie sa se spovedeasca la Biserica, Duhovnicul iertându-i astfel si pacatul sacrificarii porcului. De asemenea, conform vechilor ritualuri, e necesar ca si gospodaria sa fie sfintita înainte de sacrificare.
Exista credinta ca femeile, mai miloase din fire, nu trebuie sa participe sacrificiu, deoarece se spune ca animalul nu poate muri, rolul lor începând din momentul în care carnea ajunge spre preparare în bucataria gospodinei. Conform altor credinte, participarea oamenilor milosi la ritual trebuie evitata si fiindca se spune ca în caz contrar, carnea porcului nu va fi gustoasa.
Unii specialisti în traditiile noastre mai mentioneaza si aspecte magice, printre care si sacrificarea unui porc de culoare neagra, a carui carne, dupa sacrificiu, are efecte vindecatoare în cazul unei boli ciudate, numita „Spurcatul”. Dealtfel în medicina populara se spune ca, atunci când sângele porcului negru este amestecat cu faina, reprezinta un leac sigur pentru bolile grave, cu care se „afuma” copiii, ca sa scape de guturai, de frica si de alte boli ale copilariei.
Fie el alb sau negru, ritualul taierii porcului începe cu o seara înainte, atunci când oamenii pregatesc câteva cutite bine ascutite, o butelie de gaz sau paie – pentru pârlit, vasele în care vor pune carnea, slanina si soriciul. Se spune ca paiele pentru foc e necesar sa fie primele din cele culese în urma secerisului de vara, special depozitate pentru Ignat.
Se spune ca în noaptea de Ignat porcii viseaza daca vor fi sau nu taiati sau viseaza un cutit, ceea ce constituie un semn ca vor fi sacrificati.
Traditia arata ca în focul pregatit pentru preparare trebuie sa fie aruncate ramuri de lemn câinesc si de iasomie, pentru ca aroma soriciului sa fie una deosebita.
Un alt obicei arata ca, dupa ce este gata de pârlit, trebuie sa se puna un pled peste porc pe care sa se urce cei mici, sa se veseleasca, pentru ca porcul sa fie mâncat cu pofta. Mai mult, în unele zone din tara, copiilor care participa la ritual, când sunt urcati pe pântecul porcului, li se face semnul crucii pe frunte cu sângele animalului sacrificat, existând credinta ca, respectând acest obicei, copiii vor fi rumeni în obraji si feriti de deochi tot anul. Acest ritual este legat de credinta populara mai larga care arata ca de Ignat oamenii trebuie vada sângele porcului sacrificat pentru a fi feriti de boli în Noul An.
Desi Ignatul cade întotdeauna în plin post al Craciunului, traditiile mostenite de români sunt extrem de puternice, încât nu pot fi oprite nici chiar de regulile foarte stricte impuse de Biserica.
Acum despre cele „lumesti”: dupa prepararea si transarea în „mare” de catre barbati, femeile sunt cele care se ocupa, uzual, cu împartirea carnii pe categorii, pentru cârnati, caltabosi, toba, pentru friptura de la ”pomana porcului”, iar picioarele se folosesc pentru piftie.
Dupa transarea si sortarea carnii, se pregateste „pomana porcului”, pentru toti cei care au ajutat sau doar asistat la taierea porcului. Într-un ceaun mare se prajeste carne din porcul proaspat sacrificat, taiata din toate partile porcului: muschi, ficat, slanina, coasta, alaturi de care se „asezoneaza”, de obicei, o mamaliga mare, si eventual un castron plin cu muraturi asortate, alaturi de, bineînteles, tuica fiarta.
Nu ne îndoim ca în materie de preparare a produselor din carne de porc, românii sunt unii dintre cei mai calificati si cei mai apreciati specialisti. Vorbim aici de utilizarea oricarei bucati a porcului, începând de la urechi, coada si picioare pentru piftie, la carnea macra pentru friptura, slanina pusa la afumat, pâna la intestinele folosite pentru a fi umplute cu carnea tocata – pentru deliciosii cârnati, condimentati în fel si chip, toba, lebar si caltabos.
În unele zone de la noi, ”pomana porcului” se împarte comunitatii si saracilor, sau o parte din bucatele gatite din carnea porcului se duce la biserica spre a fi sfintite.
În unele zone din Banat si din Moldova, sarbatoarea se mai numeste si Inatoarea – un duh ostil, o divinitate razbunatoare, întruchipata de o femeie batrâna, urâta, lacoma si cu apucaturi de capcaun, care „mânca lumea”, sau o fiinta vicleana, ce încerca sa le ispiteasca pe femei sa lucreze, dupa care le oparea sau le devora. Pentru a contracara actiunile ei malefice si a o împiedica sa se apropie de casa, femeia „ispitita” trebuia sa iasa, la miezul noptii, în curte si sa imite cântecul cocosului, repetându-l de trei ori. Se credea ca, auzind cântecul cocosului, Inatoarea se retragea speriata. Dupa ce îndeplinea acest ritual de aparare, femeia trebuia sa intre în casa si sa stinga focul, ca Inatoarea sa nu fie atrasa de lumina si sa revina. Tocmai de aceea, se spune ca este bine ca, pe tot parcursul zilei de Ignat, oamenii sa poarte sau sa aiba asupra lor inele, cercei, monede sau orice alt obiect metalic, care încarcat fiind cu energie, sa tina la distanta duhurile ostile.
Tot în Banat exista obiceiul ca Inatoarea sa fie împiedicata sa se apropie de casa, dupa sacrificarea porcului, prin înconjurararea de trei ori a gospodariei cu o cârpa aprinsa.
Toate aceste obiceiuri si credinte se circumscriu, de fapt, obiceiului stravechi al oferirii ofrandelor pentru alungarea spiritelor rele si atragerea duhurilor bune care sa ocroteasca gospodariile si oamenii, în anul care urmeaza.
Notificare comentarii
Pentru un dialog civilizat, articolele si comentariile care contin expresii vulgare, injurii catre alti utilizatori sau incita la violenta, ura, sunt defaimatoare, ofensatoare, promoveaza produse sau servicii, sau nu au legatura cu subiectul comentat, vor fi sterse. Responsabilitatea pentru articole si comentarii revine autorului acestora.