Exclusiv: Poreclele din comuna Cernica: Răspântii ale memoriei strămo-sătești

: Scris de Lilian Iordache Lilian Iordache; Categorie: Istorie Locala Istorie Locala; Creat: 21 Iunie 2025 21 Iunie 2025; Accesări: 1426 1426

𝟓𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐫𝐞𝐜𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜𝐚 ș𝐢 𝐬𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐫 — 𝐓â𝐧𝐠𝐚𝐧𝐮, 𝐂ă𝐥𝐝ă𝐫𝐚𝐫𝐮, 𝐏𝐨ș𝐭𝐚, 𝐁𝐚𝐥𝐚𝐜𝐞𝐚𝐧𝐜𝐚 — 𝐝𝐚𝐜ă 𝐧-𝐚𝐢 𝐩𝐨𝐫𝐞𝐜𝐥ă, 𝐞ș𝐭𝐢 𝐨𝐫𝐢 𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭 𝐝𝐞 𝐢𝐞𝐫𝐢, 𝐨𝐫𝐢 𝐧-𝐚𝐢 𝐟ă𝐜𝐮𝐭 𝐧𝐢𝐦𝐢𝐜 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥. - A se vedea lista actualizata la zi, mai jos.

Multumim tuturor celor care ne-au ajutat sa le culegem.

Vox Cernica continua sa pastreze viu ce e viu in noi: povestea neamului cernicaș, cu nume si… porecle. A ta care este?

În Cernica și satele din jur — Tânganu, Căldăraru, Poșta, Balaceanca — dacă n-ai poreclă, ești ori venit de ieri, ori n-ai făcut nimic memorabil.

Porecla nu e un moft. E felul în care comunitatea îți zice cine ești cu adevărat. Nu ce scrie în buletin, ci cum te ține minte satul.

Uneori e o glumă. Alteori e un omagiu. Dar cel mai des e o oglindă, cu haz— sinceră, fără politețuri inutile.

Se nasc spontan – dintr-o vorbă, o gafă, o întâmplare. Nu le poți controla.

Se poartă – dacă prinde la lume, ai încurcat-o. Devine numele tău în sat.

Se moștenesc – fiul lui ”Moceacă” devine "ăla micu' al lui Moceacă".

Uneori dispar – și-atunci rămân doar în poveștile celor bătrâni.

In comuna noastra, Cernica, poreclele nu sunt doar glume intre vecini sau etichete puse la repezeala.

Dacă vrei să știi cine e cine, întreabă de poreclă, nu de nume. Că „Gheorghe” sunt zece, dar „Doctoru” e unul singur. Porecla e pașaportul tău printre vecini, la birt, la slujbă sau la vreo pomenire. Fără ea, ești străin, ești venetic.

În Cernica, o poreclă bună valorează cât zece diplome. Nu pentru că ar fi elegantă sau corectă — ci pentru că e adevărată. Așa cum te vede satul, așa te numește. Și dacă te numește cu haz, cu respect sau cu duioșie, e semn că ai fost om între oameni.

Poreclele sunt parole de recunoastere, adesea menționate în legătură cu familiile vechi și neamurile din sat și sunt marturii vii ale unei vieti de sat pline de culoare, umor si traditie.

Când intri într-o comunitate rurală, dacă cineva îți zice pe numele din buletin, nu te cunoaște. Când îți spune „ăla de la Ciufeni”, înseamnă că deja ai trecut testul. Ești recunoscut.

Iar când porecla ta e amintită la un grătar, o pomenire sau o nuntă, înseamnă că ai rămas parte din poveste.

De la "Smoacă", ”Fluierici”, "Țicțiric" pana la "Poștărița" si "Țapu", aceste denumiri aparente banale ascund întâmplări memorabile amuzante sau nu din viața persoanei sau semnificații precum originea acesteia (ex: Bulgarul, Sârbu, Strâinul), ocupatia (ex: Cooperatoru, Pictoru, Potcovaru, Fieraru, Poștărița, Pretoru), trăsăturile fizice sau de altă natură personale (ex: Cocoșatu’, Șchiopu’, Mutu, Oarba, Chelu, Zgârcitu) porecle mostenite (Moceacă, Leibi, Fluierici), uneori chiar si povesti de dragoste sau de razboi („Ciungu”, „Invalitu”, ”Ciuruitu”), sau chiar o combinație a tuturor acestora.

Unele porecle au fost atât de tari, încât s-au transmis din tată în fiu. Așa au apărut neamuri întregi cu câte o poreclă.

Poreclele sunt, de fapt, nume „de-alint” – uneori tandre, alteori ironice, dar mereu cu miez. Nu le găsești în buletin, dar toată lumea le știe.

Sunt acele „nume din popor” care spun ceva despre tine sau despre neamul tău. Într-un sat, dacă întrebi de Nicu, Vasile, Ion, Gheorghe și Maria lumea dă din umeri. Dar dacă întrebi de „Ciulama” sau de „Gogea”, imediat ești lămurit. Porecla e mai de preț decât numele de botez. Cu o singură vorbă, se făce lumină.

În sat, porecla nu e doar amuzament.

Poreclele ne leagă de rădăcini, sunt o mică frescă, o mini-cronică a satului, sunt cuvintele prin care satul îți spune cine ești: un vecin cu o glumă, o poveste, o întâmplare memorabilă și pot da indicii nu neapărat adevărate, despre cum te vede comunitatea.

Unele dintre ele sunt chiar o formă de pedeapsă „glumeață”. Pe vremuri se zicea: „mai bine-ți pierzi numele din buletin, decât porecla din sat!”.

Unii acceptă sa fie strigați cu numele de poreclă alții sunt mai supărăcioși și chiar pot reacționa imprevizibil...așa că, mare grijă...:)

În satele din Cernica, poreclele sunt mai mult decât niște glumițe între prieteni și vecini. Ele îți dau un loc în comunitate. Localnicii abia te recunosc dacă nu ai „porecla” cu care ești strigat pe uliță. Ele sunt semn al identității și apartenenței de neam.

În Căldăraru trăia Nea’ Niculae Goreață, un plugar voinic care dădea nas în nas cu toți: avea o aparență și atitudine atât de mândră, falnică, încât lumea îl striga „Fălăul”.

Porecla poate deveni o simplă etichetă sau un brand local. Indiferent dacă alegi să o accepți sau să o respingi, e acolo – cusută pe poveștile satului, o auzi la nuntă, la botez, la adunările satului.

Imaginează‑ți cum, la piață sau la cârciumă, doar te vedeau că te apropii de căruță – deja știau cine ești înainte să spui un cuvânt.

Poreclele, se nasc, se poartă și devin parte din noi și intr-o masură mai mare sau mai mică ajungi să o accepți și chiar să te mândrești cu ea.

La un moment dat, uită‑te – chiar dacă te cheamă Niculae, dacă toți te zic Fălău, tu ești Fălău.

Iar dacă ești străin și vine cineva să‑ți spună „Fălău”, înseamnă că ai intrat în cerc – nu ești doar „tu” cu nume oficial, ci ai și identitate locală, te face „om de-al locului”. Dacă ai poreclă, e clar că lumea te știe, te pomenește și, într-un fel sau altul, te poartă mai departe.

Fiecare poreclă – rostită sau nu – reprezintă o mică frescă, a unei identități dintr-un univers paralel.

Porecla spune ceva despre tine: cum vorbești, cum arăți, ce ai pățit, ce ai făcut sau ce n-ai făcut. Poate ai fost copilul care nu putea zice „chitară” și ai rămas „Titangă” pentru tot satul. Poate ai fost primul înmormântat în cimitir și ai rămas, cu tot cu umorul vecinilor, „ Primordialu’ ”.

Unele sunt ironice, altele tandre, unele s-au născut la beție, altele la botez. Dar toate rămân – mai vii decât multe nume din arhive.

Ca să se nască o poreclă, nu e nevoie de comisie sau de regulament. Se întâmplă simplu: te împiedici o dată cu vaca în mijlocul drumului și, gata, ai rămas „ Împiedicatu’ ”. O zice unul, o râd doi, o prinde satul și nu te mai scapă.

Lui Nicolae Bucur, din Cernica, prin anii '40, pe când era copil, ii placea să pescuiască. Dacă îl întreba cineva dacă a prins ceva, el spunea că nu a prins, pentru că peștele a "zburat". Și de aici a rămas cu porecla ”Burata”.

Imi aduc aminte de Tata Fane, din Căldăraru, poreclit și Nemuritoru'. Bine luat, că-i cam plăcea umezeala tare, în timpul unei plimbări obișnuite și împleticite pe stradă, și cu nelipsita strigătură când vedea pe cineva = ”stațiaaa”, s-a urcat pe un stâlp și cu vreo două fire de curent în gură a sarit cât colo...A supraviețuit și de atunci și până la vreo 90 de ani și...i s-a spus ”Nemuritoru”. De curând, un consătean, fiind pe la muncă în Italia, îmi povestea că, vrând să-i povestească unui italian de Tata Fane - Nemuritoru', nu prea-i venea la gură traducerea, așa că, a mai născut o poreclă - "Padre Fane Immortalu'."

Și mai e ceva: o poreclă bună nu moare. Dacă e bună, o preia fiul, apoi nepotul, iar străinii care vin întreabă: „A, stai, e de-al lui Moceacă”

De la „Titangă” la „Pripigică” sau „Arțăgoasa” – poreclele sunt și genealogii sentimentale, portrete spontane ale omului „din fața ta”. Ele îți spun mai mult decât un nume oficial, pentru că te definesc în povestea satului, în atenția exactă a celor care te văd și te rostesc cu suflet.

Porecla nu e doar practică, e si expresie, e poezia satului. Poartă cu ea o nuanță afectivă si glumeață. Cand spui "Șapte ciorbe" sau "Brânzărița", e clar ca in spate e o poveste. Iar cand spui „Bășinică”, "Ceaonică" sau "Căcăneață", zambetul e garantat.

Porecla e adesea mai cunoscută decat numele din buletin. Si uneori mai iubită. Persoanele erau mult mai ușor de identificat după porecle decât după numele care figurau în evidențele primăriilor dar nu și în conștiința sătenilor.

Porecla poate fi individuală sau colectivă.

Printre ocupaţiile apuse ale locuitorilor din satele comunei Cernica in ultimii '50- '75 de ani, pe primul loc era agricultura completată, firesc, cu creşterea animalelor. Dar o ocupaţie arhaică, specifică satului Căldăraru, era colectarea şi prelucrarea trestiei, “ostreţe” cum se spune în limbaj local. Elevii din Cernica, Tânganu şi Căldăraru care, în jurul anilor 1960, au urmat cursurile elementare de 7 clase la Şcoala din Cernica aveau următoarele porecle: cernicaşii -„rogojinari”, căldărărenii - „ostreţari”, tângănenii, -„urzicari”. Glume (porecle) copilăreşti care cuprindeau un adevăr despre ocupaţia unora dintre părinţii lor.”

Vă prezentăm mai jos pe fiecare sat mai multe dintre aceste porecle, care încă nu au fost uitate, multe fiind încă în uzul consătenilor. Cele mai multe descriu un “neam” din satul respectiv (sau din mai multe sate) și sunt parte a identității locale social-culturale a comunei Cernica.

După cum puteți constata imaginația cernicașilor în a-și “boteza” consătenii (dincolo de cele creştineşti-bisericeşti) este debordantă. De cele mai multe ori acestea reprezinta o dovada de umor sănătos, pur țărănesc. Altminteri specific tuturor românilor.

a) Satul Căldăraru

A (l) (i) lui Leibu, Fluierici, Moceacă, Chiabac, Carbit, Dilcā, Ciocioaie, Șapte Ciorbe, Frîna, Ghiula, Troștă, Ciungu, Potcovaru, Balena, Chirițoaia, Zaibăru’, Pipili, Ghergănoaica, Caras, Invalitu, Pișunică, Unguroaica, Badaloiu, Bodârlică, Zaaria, Plăcintoaia, Bulgaru, Dudică, Velicuțu, Vilică, Ciufeni, Pasache, Lupu, Râcârâ, Agentu, Deleajă, Smoacă, Brânzărița, State, Oneață, Țapu, Diridi, Sică, Greceanu, Aristița, Cooperatoru, Bāșinoasa, Botosu', Ciulama, Căpitanu, Bobincă, Tătău, Ciripiță, Drăcea, Poștărița, Străinu', Gîță, Soare, Boață, Liță, Litra, Belede, Zâmba, Dîra, Țîrcă, Pocaitu', Caru, Dode, Uiuioaica, Ciulică, Bobeanu, Fieraru, Tabac, Lefterică, Tubulică, Tia, Bia, Șeț, Moșu, Bamba, Țivoi, Țăroi, Silicuța, Goreață, Arghirica, Ielare, Fustuliță, Bujin, Aciu, Pisea, Globa, Căpățină, Leanca, Leana lu' Barbu, Barbu lu' Leana, Tanteru, Vrăbiuță, Donu, Mane, Laie, Pripigică, Păduraru, Bidineaua, Vieru, Livița, Strofoșilă, Fâscă, Chicălău, Boceană, Dudică, Pârțică, Ninicā, Brezaie, Goangă, Tractor, Ou, Chipuleț, Toltoașă, Chilpea, Nada, Riciu, Bivoacă, Minciu, Pictoru', Doctoru', Galinia, Bibiu, Măciucă, Ciutu, Ciută, Toia, Terci, Stalin, Oagaru, Ioajă, Tamponatu, Zdup, Țicțiric, Mirică, Lae, Aviatorul, Zbenghea, Manda, Dogoresele, Rățoi, Gogea, Străinu, Ceaonică, Rebebel, Coțoo, Brânzei, Boloboc, Bobulet, Șoteaca, Damblagiu, Tănăsurcă, Potârnic, Poldomoc, Portofel, Tintirică, Bexas, Căcășman, Ciuruitu, Dădăladă, Tudorcea, Tata Fane - Nemuritoru, Moldoveanu, Nae Vânătorul, Orghiuleasa, Cucu, Condrea, Știrbu, Ion Teroare, Mogu, Bică, Toporașu, Dovleac, Berbecu, Căpățână, Oara, Pufulică, Purceaua, Tătaru,Donu, Șchiopu, Gâdilici, Cârlig, Coconița, Găinușa, Petre Hoțu, Porumbița, Țigănică, Bălașa, Țurcâ, Raj, Cocoșatu', Grasu, Muta lui Pascu, Polina, Chiorete, Gorilă, Machedonu, Motanu, Chișea, Toto, Muscă, Gogoiu, Bălălău, Zeu, Ciocănaru, Marocanul, Pisicili, Belele, Blotu, Gealandică, Dascălu', Pinghinică, Rughete.

b) Satul Tânganu

A (l) (i) lui Laie, Bălaie, Moșu, Gagă, Patile, Ghiduș, Pirion, Jerpelea, Dovlecel, Midgala, Găină, Smeada, Coțomeagă, Negru, Mamonu, Aveleaua, Șarpe, Godăcel, Pocăitu, Țagoi, Ghiurică, Momeală, Turugă, Suflă, Vuvă, Căcărează, Cocoșatu', Pripigică, Mamet, Tatârlă, Bărăitan, Cotoiu, Atolea, Arţăgoasa, Americanu, Boaţă, Biban, Bibică, Bâlbâcică, Beciu, Birjă, Budicoaia, Breazu, Brezoaie, Borcan, Bazac, Berlic, Buduruş, Bilă,Biolu, Căcăneaţă, Cucuveaua, Coadă al lui Arac, Cârpitu, Coamă, Ciulică, Chinezu, Cărău, Ciocoiu, Coţain, Calapod, Ciupă, Doaşcă, Dospitu, Duciupală, Făcăleţ, Găioasa, Gândilă, Gogoneaua, Gustu, Ghiavou, Gâdă, Joian, Lepădatu, Moscolu, Mistoclu, Mozoc, Măgăreţu, Mogoş, Neaclă, Năzdrăvan, Oaie, Oacăle, Orează, Ogea, Pipihau, Pârţoi, Pircă, Ridiche, Spirtosu, Tuciu, Topală, Târlie, Troacă, Ţungulea, Ţimbirică, Ţâş, Ţârcodie, Ţigănuş, Ţâlcă, Urloi, Zdup, Tandin, Boancă, Titică, Notaru, Vânătoru, Copăceanu, Cănea, Trutrulică, Chejan, Unguru, Moldovencii, Cheșa (Turcitu), Trandafir, Oprina, Mise al lui Boață, Ganciu, Tâcă, Bocea, Buca, Puică, Puiață, Pârlea, Mitana, Juncu, Prioteasa, Neagra, Crețu, Midgala, Tipurică, Drină, Geană, Busuioc,Tărtăcuță, Brânzaru, Poza, Gheavou, Pantofaru, Iepure, Șchiopu, Deliu, Țuțuianu, Mațoaia, Goangă, Coadă, Domnu, Rânjă, Vlăsceanu, Ghenuța,Banea, Țârlea, Borciog, Cimpoieru, Agentu, Beatu, Ciote, Galan, Dudei, Mergheleanu, Zgaiță, Zuzea, Pocitu, Tanole, Dudă, Oitoapă, Țigae, Bășinică, Borache, Ciulin, Zdruică, Baraitan, Molea, Lișa, Șoșoilă, Fircă, Bomboana,Țapu, Pardailan, Gociu, Mikazoi Cioflică, Lepădatu' Ioana lu Ouăle, Ghinionistu', Cătănie, "Bereta" în "țigănie", Chivu al lui Păun, Dăidăidăi, Nanana, Ciungu, Țânțaru', Pantea, Fericire, Bârciu, Coamă, Botoasa, Milogu', a lui Durigă, Orează, Gudina, Nebunu' de la Ratb, Strâmbu', Ingi, Pantea, Barney.

c) Satul Bălăceanca

A (l) (i) lui Bărzoi, Averescu, Salip, Bogatu, Mieluș, Dinică, Pleșu, Ciuș, Jabie, Citireaga, Dirca, Zdringu, Ciotu, Zotan, Polie, Muscaru, Oltenas, Gigiliceanu, Prăjitu, Munteanu, Borocea, Ghimiș, Durica, Boalca, Gainusii, Baracu, Solca, Buricea, Joată, Țăruș, Motoi, Meteaca, Piparus, Zgaibar, Leca, Trompel, Capană, Catâru, Pretoru, Marin Patru Bani, Lache.

d) Satul Poșta

A (l) (i) lui Sârbu, Mitroi, Bunea, Bobrican, Gulip, Păduraru, Călărașu, Rățoi, Godoi, Cristos, Dirbală, Trocea, Terente.

e) Satul Cernica

A (l) (i) lui Gaganu, Oleasă, Boață, Fleașcă, Beghea, Ghiduș, Gogacea, Argintaru, Ciocan, Țţuică, Vârșav, Sarmale, Blegu, Bercu, Bildie, Găină, Borindău, Talpă Mare, Bumbeș, Pis, Calaz, Turcu, Mutu, Pian, Soni, Biban, Bahliu, Grasu, Paliță, Buică, Burata, Țânțăraș, Vulpe, Nata.

Apel catre cititori

Portalul Vox Cernica a colectat cu migală si afectiune această listă lungă de porecle din satele noastre, redată mai sus. Din cei aproximativ 11.000 de locuitori ai comunei Cernica, pana acum am identificat 426 de porecle.

Unele sunt vechi de generatii, altele mai recente. Le publicăm cu speranța că fiecare cititor se va regasi pe sine sau pe vreun unchi, vecin, nas ori dascăl și dacă nu se regaseste in aceasta listă îl rugam sa ne lase in comentariu porecla Dvs. pentru a fi trecuta in listele de mai jos.

Majoritatea acestor porecle se regasesc in cartea recent lansata de Portalul Vox Cernica, materializată cu sprijinul Primariei Cernica, intitulată: „Comuna Cernica – File de istorie” – Editia I.

În această carte chiar dacă nu am reușit să surprindem toate poreclele existente in Comuna Cernica, ne-am propus, ca pentru editiile viitoare ale acestei carti să culegem cat mai multe dintre acestea, cu ajutorul Dvs., al celor care vor sa-si regaseasca in această listă, propria porecla, pentru a fi prezervată si in acest fel, în istoria comunei Cernica:

Daca nu v-ati regasit porecla in lista de mai sus, va rugam sa ne comunicati porecla Dvs. (eentual și cu o mica descriere a originii acesteia) printr-un comentariu la acest articol sau pe adresa de e-mail a redactiei.

Daca aveti si o fotografie veche de familie ori povesti care dau viata acestei porecle, cu atat mai bine! Le vom adauga cu drag la colectia noastra.

Doriti sa primiti un exemplar al cartii "Comuna Cernica – File de Istorie" sau "Satul Tânganu – File de Istorie"? Scrieti-ne la

contact @ voxcernica.ro

Pentru mai multe detalii vizitati rubrica de istorie locala a Portalului Vox Cernica.

A se citi și:

Istoria bisericii ortodoxe din satul Caldararu-Cernica. Avocat Constantin N. Popescu

Biserica Sf Arhangheli Mihail si Gavriil (Caldararu-Cernica-lfov)

Un sat intr-o carte: Maracineni-Caldararu. Avocat Constantin N. Popescu. 1963

Monografie istorica a satului Caldararu. Invatator Stan Leu. 1936-1944

Versiune Monografia Satului Cernica a invatatoarei Victoria Folescu 1939-1944

Contributiile Preotului Dr. Gheorghe Badie la monografiile manastirilor Tanganu si Iezerul-Vorniceasa, Caldararu-Cernica.

Monografie istorica sat Balaceanca. Invatator Vasile Badicioiu. 1946