Video - Vremea vinului si tuicii in... comuna Cernica...toamna 2022

Bun e vinul ghiurghiuliu...Anul acesta a fost unul secetos... și după spusele experțiilor în materie..., se pare că vinul va fi unul de calitate superioară...

Și în toamna aceasta, locuitorii comunei Cernica care au în gradină viță-de-vie (pe spalieri, araci sau în boltă) au purces la culesul, zdrobirea și punerea strugurilor în vasele unde acestia se vor transforma în bahica treime: dulcele must, binecuvântatul vin...și "sfânta" țuică...

De cel puțin 10 ani, aceste vase, denumite "tocitori" nu mai constau în clasicele butoaiele de lemn (mai știe cineva ce este acela un dogar?!), care sunt greu de construit, întreținut și curățat...fiind înlocuite, din motivele pragmatice enumerate anterior... Butoaiele sunt încă recomandate, de fapt ideale pentru păstrarea vinului, dar puțini sunt cei care iși mai permit această modalitate de depozitare iar cei care își permit o pivniță sau o cramă adevărată, fiind și mai puțini... majoritatea preferând damigenele de sticlă, de 5 vedre (50 litri) așezate prin cămări, alte odăi din spatele casei sau în garaj.

Seceta are avantajele ei când discutam de calitatea vinului dar, anul acesta, a fost cam exagerată și ca niciodată, (cel puțin în satul Căldăraru, Cernica) recoltele de struguri din gradinile mai multor săteni au fost total compromise, nu atât de secetă, cât de roiurile de grauri care au atacat prea devreme (cel mai probabil din cauza secetei)  gradinile cu viță-de-vie și în special vița cultivată în boltă...Degeaba au încercat să alunge aceste păsări prin diverse mijloace, particularizate (sperietori, zgomote, înjurături diverse și complexe, pocnitori... etc.)...pe unde au trecut, păsările au ras tot...ca într-un film de Hitchcock, rămânînd în urmă, doar ciorchini uscați și goi...și frunze împrăștiate peste tot.

Din această cauză, dar nu numai, mulți au recurs la cumpărarea de struguri de diferite soiuri, din zonele cu tradiție în cultivarea viței-de-vie cum ar fi Panciu, Urechești, Potești, etc. din Vrancea, aceasta regiune fiind preferată pentru diversitate și proximitatea față de București.

Specializarea și-a arătat "colții" și în domeniul viticol, cumpărarea și nu cultivarea strugurilor (ca și a legumelor sau fructelor) dovendindu-se cu timpul a fi o mai bună "afacere" și în acest domeniu...Una e să cultivi, să intreții și să culegi cu cele două mânuțe (proprii) strugurii din vița-ta-de-vie  și alta e să cumperi și să ți se aducă la nas, lădițele sau sacii cu struguri, direct din podgoriile sau piețele de struguri angro (Pucheni, Dobroești, etc.) dedicate.

Anul acesta, prețul strugurilor, ca și al legumelor și fructelor a crescut foarte mult... bineînțeles, vina fiind a rușilor... iată cam care au fost scorurile anul acesta (transport inclus):

-căpșunică roșie (denumirea cernicașă -căldărăreană: ananas), nohan alb (căpșunică albă) - 3 lei / kg

-fetească, riesling, aligote, sauvignon - 2.4 lei / kg față de anii trecuți când era 1.8 / kg

-otonel - 3 lei / kg

În comuna Cernica, ca și alte activități tradiționale cum ar fi cultivarea fructelor și legumelor, creșterea animalelor, etc., cultivarea viței-de-vie a devenit în ultimii 10-15 de ani, o activitate din ce în ce mai complicată...determinând majoritatea sătenilor să renunțe la cultivarea acesteia în gradina gospodariei proprii sau în cea de la camp, cu toate ca zona Cernica este (încă)  propice pentru cultivarea ei...cel puțin a soiurilor hibride...

Cei mai în vârstă știu foarte bine motivele, dar totuși vreau să enumăr câteva dintre acestea:

 

- clima, care parcă a devenit artificială, la comandă, (ori prea cald, ori prea multe ploi, ori secetă, ori insecte, ori mană etc.) nu mai permite cultivarea a nici unei legume în câmp deschis, fără condiții speciale de cultivare (solare, para-solare, fungicide, tone de îngrășăminte chimice în lipsa celor naturale, etc.); mai de curând s-a ajuns la un paradox... să ne bucurăm că nu mai ninge sau că nu mai este ger... în lipsa gazului (de seră) metan...

- plecarea intr-o lume mai bună a generațiilor care, după ce soseau acasă (după o navetă sănătoasă pe jos, cu bicicleta, cu trenul sau cu autobuzul) din fabricile și uzinele de lângă București, nu se sfiau să intre în gradină, să cultive, să ude semințele neoș romanești și să culeagă atat de gustoasele legume cu care și-au hranit copiii pe timp de primăvară, vară, toamnă, iarnă; și bonus, aveau grijă să aibă cel puțin câțiva butași de vie in boltă sau pe araci, pentru consumul propriu...

-acum sunt foarte puține persoane tinere sau chiar mai în vârstă care să (vrea) (să) știe cum se taie, cum se sapă, leagă sau cum se stropește (cu piatră vânătă) vița-de-vie; sau cum se trece prin toate celelalte etape de pregătire și producere a vinului astfel încât acesta să intre, la "modul" bio, cât mai ușor și mai plăcut...fără apă excedentară, zahăr, bentonite, dioxid de sulf, aromatizanti și alte 5.473,2 de substante necesare, nu-i așa, unui vin respectabil, nobil și conform, sănătos și super-gustos..."claca" culesului de vie sau pentru alte activități gospodarești...  nu mai prezintă interes... socializarea virtuală are avantajul că nu te murdărești pe mâini... 

-lipsa unor politici / viziuni la nivel local, regional sau national de încurajare a activitatilor agricole domestice auto-suficiente și asigurarea securității alimentare, practic, Romania și forța de sa de muncă fiind lăsată pradă marilor fermieri (europeni și nu numai...).

Nu numai că aceste politici nu au existat (sau nu a știut nimeni de ele), dar unele parcă au fost special concepute pentru a descuraja tot ce însemna activități individuale agricole sau cresterea animalelor autohtone... ex. mulți sateni care încă se mai "căzneau" și insistau să-și crească și să-și mănânce animalul crescut in propria curte, au renunțat pe fondul mult trâmbițatei peste porcine sau al altor măsuri ne-populare (ex. interzicerea hranei acestora cu lăturile gospodăriei, examinarea clinică a animalului viu înainte de sacrificare, asomarea porcului cu ajutorul unui pistol cu glont captiv, examinarea cărnii dupa sacrificare etc. etc) ...rar mai văzându-se prin satele comunei noastre obiceiul tăierii porcului de crăciun...Acum pur și simplu...în numele deontologiilor porcine...mâncăm porci crescuți cu lăturile altora...și în numele marilor culturi europene, asiatice si mesopotamice...mâncăm legume și fructe...și orice altceva....din țări pe care le știți foarte bine.. Spania, Olanda, Italia, Franța, Turcia, Iordania, Egipt, etc...adică țări cu mare tradiție de grânari ai Europei...așa pe sfîrșit îmi vine sa pun și eu o întrebare....dacă nici agricultura nu e bună...totuși, ce ni se "recomandă" să se mai producă în România?...

Pentru amatorii mai "entuziaști" prezentăm și câțiva termeni de specialitate suplimentari:

MIC DICTIONAR DE TERMENI VITICOLI

DICTIONAR VINI-VITICOL ROMÂNESC

Tuica de Caldararu-Cernica. La Nea' Dorel. 2010.

tuica de caldararu

Si in comuna Cernica, strugurii deja au fost culesi, vinul inca mai "fierbe" in damigene iar "boasca/tescovina" nu prea placuta la vedere (si miros), este gata pregatita pentru cea de-a doua etapa de valorificare a productiei (proprii sau cumparate). Si anume, etapa de producere a tuicii, "de struguri". Dupa cum stiti, producerea acesteia a fost si inca mai este o traditie in comuna Cernica si satele sale. Din pacate, si aceasta traditie este pe cale sa se stinga pe masura ce, incet, incet, suntem "înglobati" teritorial si nu doar, in metropola bucuresteana si nu numai.

Pe vremuri, aproape toate gospodariile aveau propria recolta de struguri din ograda proprie sau de la camp. Acum majoritatea terenurilor cultivate cu vita-de-vie de la camp sunt in paragina iar cele din ograda proprie sunt din ce in ce mai neglijate. Fie din lipsa de timp, fie din neputinta, fie din lipsa priceperii in ingrijirea acesteia, fie din motive de securitate (locala nu nationala), fie din motive pur economice.

Adica, e mai economic sa te duci in piata sau in zonele consacrate de comercializare a strugurilor si sa cumperi (cu riscurile aferente la cantar), decat sa ingrijesti propria "bolta"sau "randuri" de struguri din gradina cu tot ceea ce inseamna acest lucru: butasi la scoala, sapat, taiat de primavara, legat, taiat corzi verzi in exces, stropit cu piatra vanata (acest lucru nu se mai practica de cel putin 20 de ani), cules, selectare/desciorchinare/zdrobit, spalat butoaie, tocitori si damigene, transfer din tocitori in damigene (tocitori din plastic, cele din lemn nu mai sunt practice) , pregatire boasca pentru tuica sau pentru vinul de mana a doua (da, pe vremuri se practica si inca se mai practica) supravegheat fierbere, scoaterea drojdiei din damigene, transfer in sticle (sticla sau plastic ?!-dupa buget), depozitare, distilare tuica, transport, etc.etc. Tot pe vremuri erau destul de multe gospodariile care aveau propriul "cazan" de fapt "cazanas" de distilare a tuicii, fie din cupru fie din aluminiu si care rezolva problema "alchimiei" locale, naturale si traditionale.

Doua dintre activitatile de mai sus as vrea sa le subliniez in mod special, deoarece prezinta un interes mai special din punct de vedere al fortei de munca si indemanarilor necesare. Nu prea mai sunt tineri care sa se priceapa sa taie vita-de-vie, batranii care se pricepeau, lasandu-ne mostenire vita-de-vie, dar parasindu-ne prea devreme, ne-apuncand sa ne invete tainele acestei activitati, sau noi am fost prea lenesi ca sa invatam la timpul nostru. Cand vine vremea culesului disperarea exte maxima deoarece nu prea mai ai pe cine sa "inviti" la cules. Problemele cresc pentru cei cu bolta, datorita dificultatilor mai ridicate in recoltare.

Cei care aveau cantitati mai mari de "materie prima" o puneau in butoaie, o transportau cu caruta/diverse autovehicule si o distilau in cazanele dedicate din comuna sau din alte zone mai indepartate. Mi-aduc aminte cand, acum multe zeci de ani, tata, cu ocazia producerii acesti tuici cu propriul cazan, a invitat in ograda,de pe strada, un "tovaras" militian din Cernica, sa deguste din tuica care curgea calda, calma, lin si dulce din serpentina cazanului. Binenteles ca i-a placut to'arașului, si drept multumire, a doua zi a venit din nou la tata. I-a luat si cazanul si i-a dat si o amenda (enorma pe vremea aceea).

Cu aceasta ocazie de rememorare a acelor vremuri, va prezentam un mic "reportaj" ("ultra-realist") realizat in anul 2010 in satul Caldararu si in care veti putea re/vedea cateva activitati necesare in producerea tuicii (de Caldararu, in acest caz). De asemenea, veti putea re/vedea fostul cazan de tuica al lui Nea' Dorel ("Bulgaru") de la intrarea in acest sat. 

Romania, tara ocalei mici. Piata de struguri Dobroesti.

ocaua mica

Scriam intr-un articol recent despre furturile din comuna Cernica, sat Caldararu si mi-am adus aminte de experientele pe care le-am avut in calitate de cumparator sezonier de struguri necesari pentru completarea productiei din gradina proprie. M-am gandit sa va impartasesc aceste experiente ca sa nu patiti si Dvs. ce am patit odata si era sa mai patesc chiar acum cateva zile. Cei care  doresc sa-si produca propriul vin acasa si doresc sa-si completeze aceasta cantitate de struguri au cateva variante la dispozitie: sa se duca la un producator dintr-o zona dedicata si sa ii cumpere direct de acolo, sa dea comanda la un producator care sa ii aduca marfa acasa, sau sa se duca in una din putinele piete din Bucuresti dedicate vanzarii "mini-angro" a strugurilor de pe plaiurile Vrancei, Dobrogei, etc cum ar fi feteasca, reisling, ottonel, ceasla, merlot, galbena de odobesti, cabernet, babeasca, etc. 

Cele mai cunoscute asemenea piete sunt cele de pe strada Pucheni, langa piata Rahova si cea de la intrarea in Dobroesti, la intrarea pe soseaua Dobroesti (Pantelimon, capatul lui 14 vis-a-vis de Cora, in spatele parcului Florilor).

De obicei, cumparam "ananas" rosu, de la cineva cunoscut dintr-o comuna de langa Ploiesti. Marfa hibrida de calitate, numai buna de amestecat cu hibridul propriu, tot de calitate, numai ca nu a mai fost suficienta pentru necesarul propriu. Asa ca am plecat de urgenta la piata ca nu cumva sa raman anul acesta fara vinul "ghiurghiuliu".

Am ajuns mai intai pe strada Pucheni, unde de cativa ani exista acesta piata angro dedicata "producatorilor". Pun in ghilimele pentru ca

din pacate si aici tot felul de intermediari au inceput sa se dea drept producatori, chiar daca nu ii crede nimeni. Se pare ca foarte curand o sa asistam si aici la inlocuirea producatorilor directi cu intermediarii prin definitie indirecti si de cele mai multe ori incorecti. Apropo de acest lucru, acum o saptamana am dat peste un "producator" din Tanganu, Cernica si care vindea pe taraba din piata modernizata Obor, vreo cinci feluri de cartofi. Mai sa fie, de cand produc ogoarele Tanganului atatea feluri de cartofi, ca daca te uiti pe ogoarele comunei Cernica, rar mai vezi o aratura pe ici pe colo si in nici un caz pentru cartofi. Dar sa trecem de aceasta paranteza si sa revenim la piata Pucheni. Am gasit acolo in jur de 30 de comercianti de struguri iar preturile variau in functie de sortiment si mai putin pe baza calitatii intrinseci a strugurilor, mai ales ca nu stiai la ce sa te astepti sa gasesti la fundul sacului de plastic, laditei de plastic sau cutiei de carton. De exemplu Feteasca alba era in jur de 1.75 lei si in functie de cantitate mai lasau la pret pana la 1.65 sau 1.6 lei dar nu mai jos.

Pana la urma datorita modului de prezentare al marfii si al pretului nu am fost multumit si nu am cumparat nimic, mai ales ca la un moment dat, patru ladite de acelasi fel si puse pe un cantar, cantareau in jur de 120 de KG, iar la vecinul acestuia aceeasi marfa, dar in trei ladite de acelasi fel, cantareau in jur de 117 KG. Waw, zic, frate, credeam ca ocaua miica nu se mai practica in Romania de la Cuza incoace, dar, ceea ce urma sa mi se intample in piata Dobroesti, mi-a spulberat orice speranta ca mai exista si vreo oca macar un pic mai mare.

Si am ajuns in piata (targul) de struguri Dobroesti, plin de speranta, ca voi gasi, scuzati-mi contradictia, marfa de calitate si ieftina, mai ales ca acasa ma asteptau nerabdatori hibrizi mei sa se uneasca cu nobila celor de la Vrancea.

Se pare ca aceasta piata din Dobroesti este una temporara, pentru ca acolo nu gasesti decat struguri si functioneaza doar in aceasta perioada. Cand am intrat, primul lucru care m-a frapat a fost sa observ ca acei comercianti nu aratau deloc a producatori si nici macar a comercianti (in acceptiunea clasica). Am crezut ca am nimerit la o reuniune anuala a rromilor pentru ca acolo, toti cei care vindeau erau numai rromi. Mda, si cei cu asta, nu sunt toate pietele asa, s-ar putea sa ma intrebati. Pai nu e chiar asa, pentru ca stati sa vedeti. E mai rau.

Aceasta piata, de vreo 50 de ori mai mica decat cea mentionata mai sus, asezata pe un teren viran de doar cateva sute de metri patrati, avea mai multi "producatori" de struguri, marfa de mai buna calitate si preturi semnificativ mai mici decat cea din targul de pe strada Pucheni. Pai sa nu iti explodeze acest paradox in cap, cand vezi ca ai batut drumul degeaba pana in Rahova ?. Nu puteam sa vin eu direct aici, in aceasta piata, aproape de comuna noastra ? 

Al doilea lucru care m-a frapat, a fost numarul extrem de mic de potentiali clienti. In afara de mine, un amic si inca vreo doua cucoane blonde numai era nimeni. De cum am intrat pe poarta am fost intampinati si imbiati de parca eram de la municipalitatile din Franta. Mai sa fie. Chiar asa norocosi sa fim ? La Pucheni se statea la coada, pentru marfa mai slaba si mai scumpa.

Al treilea lucru emotionant a fost faptul ca primul comerciant cu care am intrat in vorba ne-a oferit feteasca alba din prima la 1.5 lei/KG si cand i-am spus ca vrem sa vedem si marfa altora a scazut brusc la 1.2 lei pe KG. Asta era prea de tot, credeam ca am nimerit direct pe taramul lui Bachus si mai sa ne ciupim unul pe altul ( eu si amicul meu) sa fim siguri ca mai putem conduce auto pe dumul spre casa.  

La un moment dat ajungem la o taraba unde una din cucoanele blonde mentionate mai sus, tocmai ce pusese pe cantar trei cutii de carton de struguri. In jur de 107 KG. Hm, zic eu in gand, uitandu-am insistent la cantar, nici 120 nici 117.In acel moment, eu si amicul meu am fost literalmente "invaluiti" de cativa dintre acesti comercianti. Unul l-a luat pe amicul meu de mana si incerca sa il indeparteze de langa cantar incercand sa ii arate marfa si vreo doi au venit la mine pur si simplu apostrofandu-ma ca de ce ma "holbez" la cantar si ce doresc. Ce, nu am voie sa uit ? am raspuns candid ? Nu, nu ai voie si dai drumul de aici ca te ia mama dr...! Waw, Emotiile pozitive care ma cuprinsesera pe mine si amicul meu s-au transformat repede in adrenalina necesara ca pentru a face fata unei muscaturi de caine...In acel moment sa confirmat inca o data ceea ce stiam, dar cumva uitasem si anume ca acesti comercianti mai bine zis mafioti pur si simplu te insala pe fata la cantar si daca cumva indraznesti sa le spui asta poti pleca sifonat rau de acolo...pentru ca asa cum spuneam, in afara de noi si ei nu prea mai era nimeni pe acolo...in final ne-am retras rapid de acolo si dusi am fost...atunci am inteles si de ce nu prea era coada la tarabele lor..

Oameni buni, nu cumparati struguri din aceasta piata pentru ca veti lua teapa, garantat. Si de fapt fiti atenti la cantar in orice piata din Romania.

Un producator veritabil din Vrancea de la care a doua zi am cumparat totusi strugurii de care aveam nevoie (mi i-a adus acasa din zona Focsani la un pret de 1.65 lei/KG.) ne-a spus cum procedeaza acesti asa zisi comercianti. Intermediarii se duc si cumpara de la producatori din zonele dedicate. De acolo ii iau cu un pret, sa spunem 1.5 RON/KG. Aici, in aceasta piata il dau la prima strigare cu 1.4 si daca te mai dai si negociator poti scoate KG-ul de struguri la 1.3 si chiar 1.2 KG. Incantat de priceperea ta in ale negocierii ai pus botul si ti-ai "furat-o" instantaneu in momentul in care ai pus laditele cu struguri pe cantar. Cantarele mecanice sunt masluite ( costa in jur de 8-9 milioane ca sa le "lucreze" cineva) si in loc de 100 KG te trezesti doar cu vreo 70 KG. In acest fel, poti ajunge de fapt sa dai pana la 3-4 lei /KG in loc de 1.5 lei in functie de cat de "tare" te fura la cantar. De asemenea, daca struguri se vand in saci de plastic, este posibil ca aproximativ 10-20% sa fie de fapt apa adaugata. Deci atentie si la acest aspect.

Binenteles ca, am sunat la Politie. Dar mi-ar mai lua inca o jumatate de ora sa va mai povestesc si cat de greu e sa sesizezi Politia cu privire la asemenea fapte. In primul rand la politia comunitara sector 2, de-abia mi-a raspuns cineva dupa mult timp si incercari. Ca de obicei, mi-au spus ca trebuie sa fac o sesizare scrisa si sa ma duc la ei. Sediul lor e la doi pasi de aceasta piata. La sectia 9 de politie sector 2, la fel. Un ofiter de serviciu mi-a spus raspuns plictisit la insistenta mea ca in Romania se fura la cantar ca, da, bine "o sa ma aiba in vedere"...si o sa trimita cand se va putea pe cineva in acesta piata...si daca vreau pot veni la sediul lor si sa fac si o sesizare scrisa...nu m-am dus pentru ca cred ca aceasta poveste o sa foloseasca mai mult, decat sesizarea pe care as fi facut-o la sediul politiei si care probabil ar ramane prin niste sertare mai mult sau mai putin prafuite...si pline de cazuri cu siguranta mai interesante decat faptul ca pana si banalii struguri sunt cumparati...inca...cu ...ocaua mica...

Adaugă comentariu
Pentru un dialog civilizat, articolele si comentariile care contin expresii vulgare, injurii catre alti utilizatori sau incita la violenta, ura, sunt defaimatoare, ofensatoare, promoveaza produse sau servicii, sau nu au legatura cu subiectul comentat, vor fi sterse. Responsabilitatea pentru articole si comentarii revine autorului acestora.
Campurile de mai jos marcate cu * sunt obligatorii.


Vox Cernica TV