Tuica de Caldararu-Cernica. La Nea' Dorel. 2010.

Scris de Administrator Administrator

Categorie: Obiceiuri si Traditii Obiceiuri si Traditii

Creat: 20 Octombrie 2018 20 Octombrie 2018

Accesări: 3462 3462

Vă rugăm să evaluați Vot 1 Vot 2 Vot 3 Vot 4 Vot 5  

Si in comuna Cernica, strugurii deja au fost culesi, vinul inca mai "fierbe" in damigene iar "boasca/tescovina" nu prea placuta la vedere (si miros), este gata pregatita pentru cea de-a doua etapa de valorificare a productiei (proprii sau cumparate). Si anume, etapa de producere a tuicii, "de struguri". Dupa cum stiti, producerea acesteia a fost si inca mai este o traditie in comuna Cernica si satele sale. Din pacate, si aceasta traditie este pe cale sa se stinga pe masura ce, incet, incet, suntem "înglobati" teritorial si nu doar, in metropola bucuresteana si nu numai.

Pe vremuri, aproape toate gospodariile aveau propria recolta de struguri din ograda proprie sau de la camp. Acum majoritatea terenurilor cultivate cu vita-de-vie de la camp sunt in paragina iar cele din ograda proprie sunt din ce in ce mai neglijate. Fie din lipsa de timp, fie din neputinta, fie din lipsa priceperii in ingrijirea acesteia, fie din motive de securitate (locala nu nationala), fie din motive pur economice.

Adica, e mai economic sa te duci in piata sau in zonele consacrate de comercializare a strugurilor si sa cumperi (cu riscurile aferente la cantar), decat sa ingrijesti propria "bolta"sau "randuri" de struguri din gradina cu tot ceea ce inseamna acest lucru: butasi la scoala, sapat, taiat de primavara, legat, taiat corzi verzi in exces, stropit cu piatra vanata (acest lucru nu se mai practica de cel putin 20 de ani), cules, selectare/desciorchinare/zdrobit, spalat butoaie, tocitori si damigene, transfer din tocitori in damigene (tocitori din plastic, cele din lemn nu mai sunt practice) , pregatire boasca pentru tuica sau pentru vinul de mana a doua (da, pe vremuri se practica si inca se mai practica) supravegheat fierbere, scoaterea drojdiei din damigene, transfer in sticle (sticla sau plastic ?!-dupa buget), depozitare, distilare tuica, transport, etc.etc. Tot pe vremuri erau destul de multe gospodariile care aveau propriul "cazan" de fapt "cazanas" de distilare a tuicii, fie din cupru fie din aluminiu si care rezolva problema "alchimiei" locale, naturale si traditionale.

Doua dintre activitatile de mai sus as vrea sa le subliniez in mod special, deoarece prezinta un interes mai special din punct de vedere al fortei de munca si indemanarilor necesare. Nu prea mai sunt tineri care sa se priceapa sa taie vita-de-vie, batranii care se pricepeau, lasandu-ne mostenire vita-de-vie, dar parasindu-ne prea devreme, ne-apuncand sa ne invete tainele acestei activitati, sau noi am fost prea lenesi ca sa invatam la timpul nostru. Cand vine vremea culesului disperarea exte maxima deoarece nu prea mai ai pe cine sa "inviti" la cules. Problemele cresc pentru cei cu bolta, datorita dificultatilor mai ridicate in recoltare.

Cei care aveau cantitati mai mari de "materie prima" o puneau in butoaie, o transportau cu caruta/diverse autovehicule si o distilau in cazanele dedicate din comuna sau din alte zone mai indepartate. Mi-aduc aminte cand, acum multe zeci de ani, tata, cu ocazia producerii acesti tuici cu propriul cazan, a invitat in ograda,de pe strada, un "tovaras" militian din Cernica, sa deguste din tuica care curgea calda, calma, lin si dulce din serpentina cazanului. Binenteles ca i-a placut to'arașului, si drept multumire, a doua zi a venit din nou la tata. I-a luat si cazanul si i-a dat si o amenda (enorma pe vremea aceea).

Cu aceasta ocazie de rememorare a acelor vremuri, va prezentam un mic "reportaj" ("ultra-realist") realizat in anul 2010 in satul Caldararu si in care veti putea re/vedea cateva activitati necesare in producerea tuicii (de Caldararu, in acest caz). De asemenea, veti putea re/vedea fostul cazan de tuica al lui Nea' Dorel ("Bulgaru") de la intrarea in acest sat. 

• Prec
• Mai departe