Ciorba de potroace și plimbarea socrului mare - ziua a doua după nuntă.

: Scris de Lilian Iordache Lilian Iordache; Categorie: Obiceiuri si Traditii Obiceiuri si Traditii; Creat: 25 August 2025 25 August 2025; Accesări: 196 196

Unele tradiții, încă se mai țin în Căldăraru, Cernica...chiar daca căruțul de butelie cu socrul mare in el...a fost înlocuit cu caleașca... Felicitări și casă de piatră!

Obiceiul plimbării socrului mare cu căruțul/căruța prin sat era strâns legat de tradiția ciorbei de potroace, servită a doua zi după nuntă.

După o noapte de petrecere, cu mese bogate și multă băutură, mirii și invitații se adunau din nou, la prânz, la casa socrilor sau a mirilor, pentru a gusta din această ciorbă acră și hrănitoare, menită să readucă buna dispoziție și să închidă sărbătoarea într-o notă veselă.

Dacă nunta propriu-zisă era momentul solemn și fastuos, cu tot satul adunat, a doua zi avea un caracter aparte: mai relaxat, mai glumeț și mai apropiat de spiritul comunității.

Ciorba de potroace – „leacul” după chef

După o noapte de petrecere, mesele pline și băutura din belșug, invitații erau chemați din nou la casa socrilor sau a mirilor. Mâncarea centrală era ciorba de potroace, pregătită din oasele și resturile de la păsările tăiate pentru nuntă (gâturi, aripi, picioare, organe), fierte cu verdeturi si legume și acrită cu borș sau moare de varză.

Nu era doar un fel de mâncare, ci o adevărată instituție: ciorba acră „dregea” stomacul, înviora și aduna din nou oamenii la masă, simbolizând continuitatea și unitatea comunității după noaptea albă.

În multe zone, mai ales în Moldova și Muntenia, ciorba de potroace era (și inca este) nelipsită „a doua zi după nuntă”. Nu era doar un remediu pentru stomac, ci și un mod de a prelungi bucuria nunții.

Era și un fel de „test” pentru mireasă, care trebuia să ajute la pregătirea ciorbei și să arate că e gospodină.

Ciorba de potroace era si o zi de tranzitie de „închidere a cercului”, trecerea de la solemnitatea nunții la ritmul firesc al vieții de zi cu zi.

Plimbarea socrului mare prin sat sau pe coclauri

Tot in aceasta zi exista un obicei, în multe sate, a doua zi după nuntă socrul mare era „hăituit” de tineri, luat „pe sus” și urcat într-un car/ căruță trasă de boi sau de cai, și mai recent, (adica incepand de acum 30-50 de ani) in caruțul de butelie, daca nu existau atelajele cu cai putere de mai sus.

Scopul era unul satiric și simbolic: socrul mare era considerat „sponsorul” și „stăpânul nunții”, așa că era „pus la plată” pentru petrecere. Plimbarea lui prin sat era un fel de încoronare hazlie, dar și o mică ironie că el a cheltuit cel mai mult.

Era un moment de destindere, de „descărcare” după solemnitatea și cheltuiala nunții.

Atmosfera era complet diferită față de ziua anterioară. Dacă în timpul nunții domnea sobrietatea ritualică, acum era vremea pentru glume, farse și ironii.

În multe sate, printre care si cele ale comunei Cernica,cum ar fi satul Caldararu, socrul mare era „prins” de tineri și urcat într-o căruță trasă de cai sau boi, sau pur si simplu intr-un carut de carat butelia. Plimbat prin sat, uneori chiar pe drumuri mai „grele”, el devenea ținta glumelor: lumea râdea cu poftă, chiotea cu veselie și cânta din toată inima, în timp ce vinul curgea cu dărnicie, turnat din sticle, damigene sau chiar găleți, către sătenii care ieșeau la poartă pentru a se bucura împreună cu alaiul.

Era un fel de „încoronare hazlie”, dar și o ironie fină – pentru că socrul mare fusese cel care suportase cele mai mari cheltuieli pentru nuntă.

În unele locuri, nu doar socrul mare, ci și nașii sau chiar mirele erau „băgați în căruț”, uneori purtați pe brațe sau pe o sanie (dacă era iarnă). Acestia erau mascați cu căciuli, cojoace, si erau mânjiți pe față cu tăciuni sau funingine de la ceaon sau sobă, ruj, faină, etc. iar căruțul sau căruța erau decorate cu panglci colorate si obiecte diverse.

Tinerii din sat obișnuiau să mai facă și alte năzdrăvănii: ascundeau papucii mirelui, furau o găină din ogradă sau legau poarta cu sârmă, pentru ca mirii să fie nevoiți să „răscumpere” obiectele cu vin, colaci, vin sau glume în versuri.

După această farsă, toată lumea se întorcea la masa unde ciorba de potroace era felul principal.

Pe scurt: ziua ciorbei de potroace era ziua „comediei” după „tragedia” cheltuielilor nunții.

„Ziua spălării vaselor” – Se mai spunea și așa, pentru că după petrecerea mare trebuiau curățate vasele și rânduite lucrurile cu voie bună, cântece și râsete.

Imagini mai jos: Centrul satului Caldararu, Cernica, 24-aug-2025