Evaluare utilizator: 5 / 5
Va prezentam un reportaj realizat de Antena 1 prin Aprilie 2009 si postat pe youtube de www.fanotv.ro. Aici veti vedea detalii despre legenda creata in jurul sarpelui din Cernica. Ca locuitor al satului Caldararu, ce si-a petrecut copilaria pe marginea lacului Cernica va pot spune ca (din nefericire pentru potentialul turistic al zonei) nu am vazut niciodata un sarpe mai mare de 1 (unul) metru. Cu toata aceasta veste proasta, totusi, pe vremea aceea, adica acum vreo 30 de ani aceasta legenda exista si printre satenii din Caldararu si celelalte sate. Se vorbea de bunicul lui Taroi ca el ar fi vazut acest "balaur" din Lacul Cernica. Noi, ceilalti copii, faceam cumva "misto" pe seama acestei povestii si il sicanam pe bietul baiat. Nu iese fum fara foc si daca aceasta legenda a "rezistat" si in mileniul 3, ne apucam de treaba si uram si recomandam celor cu spirit intreprinzator sa exploateze acest mit cat mai cu folos. Cred ca noi, cei de la Cernica ne putem multumi si cu un mit un pic mai mic decat mitul lui Dracula si daca chiar suntem "baieti destepti" putem sa ducem mai departe faima acestui sarpe cu oricate capete o avea el. Sunt sigur ca mai multi dintre Dvs. locuitorii din Cernica, ati auzit de "Gane" si atunci nu putem decat sa va invitam sa-l dezbatem si pe forumul Vox Cernica, deschis special pentru acest subiect.
Balaurul de la Cernica
22.- Părinte, este adevărat că aici, la Mănăstirea Cernica, este un balaur care stă în lac şi mai iese din când în când la suprafaţă? L-aţi văzut? Este adevărat?
-Da, este adevărat. L-am văzut. El există. Îşi are cuibul sub apă în malul lacului dinspre Biserica „Sfântul Nicolae”, chiar sub Sfântul Altar. De multe ori când am slujit la Biserica „Sfântul Nicolae”, de sub podea, venea un zgomot ciudat, seamănă zgomotul cu un plug care este tras pe pământ uscat şi pietros, un hârâit, ceva care scrijeleşte pământul, ceva imens care, în timp ce se mişcă, având solzi scrijeleşte pământul. Toţi preoţii şi călugării de aici ştiu de existenţa lui, dar nu se tem. Nu se tem pentru că-l ştiu liniştit. Îl ştiu călugării de pe vremea Sfântului Calinic. Niciodată nu a ieşit la suprafaţă să facă vreun rău.
Se hrăneşte cu peştele din lacul Cernica, cu broaşte şi alte fiinţe. Din când în când, iese spre seară la vânătoare. Eu l-am văzut, uitându-mă de aici din chilie pe geamul acela, care dă spre lac, plutea pe luciul apei. Este un balaur cu un singur cap, lung ca un şarpe, să aibă vreo 30 de metri şi o circumferinţă de vreo 10 metri. Este mare. Este uriaş. De câteva ori a traversat drumul de la poartă şi alte ori drumul de la Mănăstire spre Cimitir. Drumul după cum îl vedeţi nu este prea lat. Este ca o limbă de pământ lat de vreo 6-7 metri. De o parte şi de alta a lui, este lacul Cernica. Atunci când a trecut dintr-o parte în cealaltă, toate tufele au fost strivite, parapetul de oţel de pe marginea drumului tăiat în două, iar asfaltul parcă a fost arat ca de un plug, de greutatea sa şi de solzii de pe pântece.
Să ştiţi că balaurii există, în foarte multe lacuri şi mai ales în cele vechi, aşa cum este lacul Cernica. Balaurii există în mări şi oceane. Nu e ste numai o poveste sau numai basme cu balauri, ci, este o realitate. Am citit într-o revistă, că pe coasta Japoniei, un submarin, a detectat nişte fiinţe stranii, balauri cu mai multe capete. Capetele erau asemănătoare cu cele de cal. La apariţia submarinului, balaurii în mare viteză au dispărut în găuri uriaşe. A reuşit un submarin, să tragă cu harponul într-un pui de balaur. L-a vânat din curiozitate, să analizeze, aceste fiinţe ciudate de pe fundul oceanului. În momentul când harponul a atins puiul de balaur, acesta a tras după sine submarinul. Submarinul se afla în mare pericol de a se sfărâma de stâncile din adâncul oceanului. Deci, numai pui fiind, balaurul avea o forţă imensă. Dacă nu tăiau cordonul harponului, submarinul ar fi fost sfărâmat de stâncile din ocean. Dacă analizaţi dumneavoastră religia Japoniei, veţi găsi că japonezii se închină balaurului şi îl socotesc zeu, tocmai pentru că el există pe coastele Japoniei de mii de ani.
În concluzie, balaurii există. Sfânta Scriptură îi menţionează. La Apocalipsă se spune că la sfârşitul lumii, vor ieşii fiarele şi animalele din adâncul pământului, care, vor fi atât de fioroase, încât, lumea se va îngrozi de ele. Muşcătura lor va fi ca de moarte. Nu au voie să iasă şi să vatăme lumea, decât, numai atunci când li se va porunci. Până atunci, li s-a pus hotar şi aşteaptă vremea lor.
