- Scris de Vasile Bolboja Vasile Bolboja
- Categorie: Opinii Opinii
- Publicat: 23 Octombrie 2012 23 Octombrie 2012
- Accesări: 3620 3620
"O ţară are conducătorii pe care îi merită" spun nişte vorbe care (par) înţelepte. Dacă luăm în considerare existenţa votului care este: universal, liber, echitabil, democratic, neîngrădit de nici o oprelişte, etc, etc. se pare că un popor îşi alege pe cei mai buni conducători. Şi, evident, pe care îi merită. Este vorba de conducători eligibili de la cel mai mic nivel: consilieri locali comunali până la preşedintele ţării. Valorile unei ţări/popor se înscriu în această cursă pentru a obţine votul cetăţenilor pe care îi reprezintă. Conştienţi de valoarea lor, de popularitatea lor, de posibilităţile lor de a asigura o desfăşurare normală, cinstită, echilibrată a vieţii celor pe care îi reprezintă şi care i-au ales.
Aşadar toate bune şi frumoase, trăiască democraţia! care are aceste percepte atât de generoase de a fi aleşi acei reprezentanţi ai obştii. Care să-i reprezinte cel mai bine. Şi care merită. Şi, foarte important!, doresc să se înscrie în cursa pentru funcţii politice şi administrative .
Acestea erau iluziile (da, iluzii?!) cu care ne legănam în acel decembrie 1989 şi în anul următor, 1990. Dar stupoare!: nu oamenii de
valoare, necompromişi politic, moral, social, uman, în vechiul regim s-au prezentat la alegerile din anul 1990, ci oportuniştii, veleitarii, doritorii de a profita de noua situaţie. Acum se ştie: printre ei foarte mulţi membri din eşaloanele 2 si 3 ale defunctului partid comunist, securişti (erau bine informaţi că sistemul se va prăbuşi) alţi activişti politici ai organizaţiile "anexă" ale partidului conducător (sindicate, UTC, organizaţii obşteşti de tot felul) care nu au ratat ocazia de a-şi pune în evidenţă oportunitatea... "ieşirii in faţă" (ca şi în vechiul regim).
Dar oamenii de valoare care suferiseră cu adevărat în acel regim unde au fost? Ce au făcut? Bunul lor simţ, o anume lentoare, o anume scrupulozitate ("oare vom face faţă noilor cerinţe?") i-au ţinut departe. Este exact ceea ce şi-au dorit oportuniştii comunişti/securişti/capitalişti. Am ataşat şi cuvântul "capitalişti" Păi, care capitalişti? Aceia care au supravieţuit (hibernat!) în interiorul ţării, plus puzderia revenită în ţară după "revoluţia-lovitură de stat" din decembrie 1989. Toţi aceştia şi-au dat mâna într-o "fraternitate nou capitalistă" şi au reuşit să preia pârghiile economice ale României socialiste în dezmembrare.. Urmate, firesc, şi de pârghiile politice...
Oamenii valoroşi, ignoraţi de comunişti, existau. Şi încă mulţi. Au stat deoparte, nehotărâţi, aşteptând limpezirea situaţiei care le va facilita, inevitabil, gândeau ei atunci!, şi momentul lor. Adică al celor valoroşi. Moment care nu... a mai sosit! Era ocupat statornic de oportuniştii amintiţi mai sus.
Anii au trecut, noi am înaintat "adânc în democraţie" (oare?, care ?), oportuniştii şi-au creat adevărate "citadele de grup inexpugnabile" (familiale, de afaceri, politice, strict personale), iar oamenii de valoare, chiar dacă şi-au dat seama de "neproductivitatea lor socială şi personală" prin.... pasivitate şi au încercat să se înscrie în circuitul economico-politic, nu au mai putut. "Zarurile au fost aruncate în 1990" şi au găsit cam peste tot cuvântul, devenit emblemă. "Ocupat".
În celebra sa carte despre Japonia,"Sfidarea mondială", Jean Jacques Schreiber a subliniat existenţa, în toate firmele din "Ţara soarelui-răsare" a două capitaluri vitale, strict evaluate: capitalul material si uman. Şi unde este Japonia astăzi?
În România de azi cine a pierdut? Cel mai mult a pierdut, indiscutabil!, ţara ca sistem. Dar, în complementaritate cu ţara, şi aceia care au stat deoparte Şi rezultatul se vede şi se simte de fiecare dintre noi.... Azi...
Articol publicat in Viitorul Ilfovean
Campurile de mai jos marcate cu * sunt obligatorii.