Tipărire
Categorie: Opinii Opinii
Publicat: 18 Noiembrie 2009 18 Noiembrie 2009
Accesări: 8311 8311

Evaluare utilizator: 1 / 5

Steluță activăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 

vasile-bolboja-tanganuGratie superbelor eforturi ale domnului Niculae Ciotoran din Balaceanca, portalul nostru are onoarea sa aduca in prim-plan o categorie socio-profesionala importanta din viata comunei noastre: intelectualii de tara. Si avem in vedere, in primul rand invatatorii.

Carora li s-au alaturat de-alungul vremurilor in primul rand preotii si acolo unde a fost cazul: profesorii, medicii si felcerii, notarii, farmacistii, apoi functionarii de la primarii, etc. Rolul intelectualilor de tara a fost covarsitor. Marea majoritate a scriitorilor romani s-a nascut si format in mediul rural in parohia acestor modesti, uitati de lume, impovarati de greutati materiale, lipsiti ca si cei cu care buchiseau slovele limbii romane de orice confort material. Marele scriitor Liviu Rebreanu a fost fiu de invatatori de la Maieru, Bistrita-Nasaud. Aportul lor in luminarea omului simplu de la tara a fost considerabil: i-au invatat sa scrie, sa citeasca, sa iubeasca istoria, geografia, literatura. Au fost castiguri imense pentru sarmanii acelor locuri, acelor timpuri... Nume ca Stan Leu in Caldararu, Victoria Folescu in Cernica sau Vasile Badicioiu in Balaceanca si altii pe care ii vom redescoperi trebuie sa intre in patrimoniul de aur al comunei noastre si al sufletului fiecaruia dintre noi. Pentru ca fara ei bunicii, parintii, noi cei de generatia de mijloc dar si cei mai tineri am fi pierdut enorm: startul spre lumea cea noua educata, informatizata, mondializata.. Am ascultat un superb cantec-poezie "Invatatoarea mea din clasa a I-a" interpretat de Raul Carstea pe versurile cunoscutului  poet Virgil Carianopol. Invatatoarea din amintitul cantec a plecat repede din lumea pamanteana. Viata ca un cantec, cantecul precum viata...
Prima invatatoare a semnatarului acestor randuri/ganduri/aduceri-aminte a fost Lica Popescu in anul 1955... Ca si in amintitul  cantec destinul a obligat-o sa plece undeva in ceruri. Era fiica legendarului preot din Tanganu, Ion Popescu, el insusi "dascalul" a  catorva generatii de copii tanganeni. In locul disparutei  a venit, tanara pe atunci invatatoare, Gheorghita Bortes. Despre dumneaei si alte nume de referinta de dascali, pentru care exista un imens si continuu respect, vom scrie altadata.    Deocamdata imensa noastra gratitudine pentru acei minunati dascali peste care timpul a asternut al sau val de uitare. Dar gratie unui modest scormonitor prin artivele tarii,  avem acum, aici, posibilitatea de a inlatura cu o matura invizibila, valul uitarii...
 
Învăţătoarea mea din clasa-ntâia
Virgil Carianopol
 
Invatatoarea mea din clasa-ntaia
De mult de-aici din lume a plecat
S-a dus sa-nvete-n lumea cealalta
Copii ajunsi la varsta de-nvatat
 
Era o fetiscana numai soare
Venea la scoala tot in pas zorit
Iar in recreatii sta intotdeauna
Cu fel de fel de carti la tainuit
 
S-a-mbolnavit odata intr-o toamna
Si-ntregul an s-a chinuit in pat
Intr-un tarziu, ne-a spus domnul director
Sa n-o mai asteptam, ca s-a mutat.
 
Tu, timp, n-o mai lasa acum furtunii,
N-o mai lasa prin vanturi si prin ploi
Destul s-a chinuit saraca
Pana s-ajunga de la ea la noi
 
Ai grija, pune-un inger sa pazeasca
Daca mananca seara sau de nu,
Si n-o lasa sa-si cheltuiasca banii
Numai pe carti, mai cumpara-i si tu.
 
Fii bun si bland, o cat de mult n-ar vrea
N-o mai lasa la margine sa stea.
Era neinvinsa, iubitoare, buna,
Gaseste-i loc pe undeva prin luna.